Ne aflăm în preajma unui nou război mondial? Nimic nu este exclus. Politicienii lumii seamănă cu niște câini turbați aflați în căutarea leacului bolii. Structurile mondiale zămislite după ultimul mare război, pentru a asigura pacea și delicatul echilibru al centrelor de putere, au devenit prăfuite. Au voce de bunic pe care aparent îl ascultă toți, dar nu-l respectă nimeni. ONU este un exemplu elocvent în acest sens. Să privim către Consiliul de Securitate, cel căruia Rusia, în calitate de membru permanent, îi poate ucide în fașă orice rezoluție care vizează drama din Ucraina. Ce valoare mai are acest for? În fața unor voci precum SUA, NATO, Rusia, China, ONU nici nu mai poate scânci. Tot felul de instituții internaționale zămislite pentru a condamna derapajele majore, precum crimele de război, urmează trendul ONU.
Tabloul general instituțional creat pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului seamănă cu unul semnat de Picasso, încropit estetic din drame și strigăte de disperare pe care nu le poate lecui nimeni. Trăim într-o lume absurdă creată de lașitățile, orgoliile, interesele meschine, instinctele de peșteră ale unor personaje mereu dubioase (atinse de schizofrenie, de patima alcoolului, de senilitate, egocentrism neronist și de narcisism), care-l au pe Dumnezeu doar în vorbele electorale, nu și în suflete; o lume în care dialogul dintre oameni a fost luat de dialogul armelor. Hitler n-a fost creat doar din otrava nazismului, ci și din parșiveniile, tăcerile, compromisurile și indiferența cancelariilor din Moscova, Roma, Tokyo, Londra, Paris, Washington etc. Și monștrii actuali ai politicii mondiale sunt tot o creație colectivă apocaliptică, transfrontalieră. Niciunul dintre ei nu este doar creația poporului pe care aceștia spun că-i reprezintă. Frigul de sub plapuma acestei ierni, revoluționarea gândăcească a meniului nostru, nevinovații care mor pe fronturile foametei și războaielor, pandemiile de tot felul ne vorbesc despre ticăloșenia acestei lumi turbate, a politicienilor, în care nu poate locui nici cel mai firav fior de respect pentru ființa umană. Faptul că Academia Suedeză a acordat Premiul Nobel pentru Pace unor ONG-uri, și nu unor voci ale structurilor statale, confirmă această dramatică realitate.
