Am fost, in recentul weekend, la tara, cu intentia de a-mi reincarca „bateriile” cu energie pozitiva. Am gasit o lume prabusita in alcool si lehamite, o lume buimaca, fara busola, asteptând un fel de Godot ciudat despre care stie ca n-o sa vina niciodata. Am gasit o lume trudind medieval, sprijinita in seceri, coase, furci numai bune pentru muzeu. O lume iesita din secolul al XXI-lea, aruncata in preistoria unei trude de Sisif care nu-si pune intrebari, nu mai crede in nicio tinta, ci doar rostogoleste absurd povara unei fiintari apropiata de zoologic. O lume care bea inainte de a se apuca de munca, in timp ce munceste si dupa munca. O lume rezemata de zecile si zecile de crâsme, o lume care-si mai trage sufletul doar pravalindu-se prin santuri. Am vazut politisti incercând sa aplaneze efectele sicanelor gen „capra vecinului”, sa arunce colbul de pe gainarii stupide, sa-i lecuiasca pe hotii cu repetitie, sa-i consilieze pe sotii care-si bat nevestele de parca primitivismul ar fi esenta fiintarii lor. Mi s-au plâns oameni carora le-au fost furate hectare de lucerna, prajini intregi de porumb si vie. Stau noaptea prin vii, cu focurile aprinse, cu furcile in cumpana, ca-n vremuri de restriste, de teama sa nu le fie furata bruma de recolta. Mi s-au plâns de seceta, mi-au aratat porumbul pipernicit, legumele stafidite, imasurile pârjolite. Mi-au sugerat sa injgheb o statistica a tinerilor satului care, lipsiti de orizontul angajarii, vor ingrosa rândurile celor prabusiti in alcool. I-am vazut pe unii mergând catre biserica dupa ce-si luasera din crâsme ratia de alcool contrafacut si m-am gândit: de ce se mai duc la slujba? M-au ravasit chipurile unora care aratau de 8o de ani, desi nu implinisera nici 50. Am vazut profesori trudind pe câmp, ca niste zilieri amarâti, si m-am intrebat, vazându-i atât de tristi, acaparati de visul supravietuirii decente, daca le mai sta capul la ecuatii, la subtilitati de hermeneutica, la olimpiade. O lume cu un singur adevar la purtator, de O.T.V., o lume acoperita de sclipiciul autenticitatii, care m-a cutremurat, am gasit la tara. Sub pojghita sclipiciului colcaie ranile, durerile, deranjul existential si o tristete cum rar poti vedea.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
