Este fals mesajul aruncat în sufletele celor care cred cu adevărat în Dumnezeu, mesaj potrivit căruia Nietzsche, cu acel „Dumnezeu a murit!”, ar fi un adevărat demolator al Acestuia. Cred că Nietzsche vorbește mai ales despre moartea lui Dumnezeu în sufletele multora dintre noi. „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! Cum să ne consolăm noi, ucigașii ucigașilor? Cel mai sfânt și mai puternic din tot ce-a avut lumea până acum și-a pierdut sângele sub cuțitele noastre – cine ne spală de acest sânge? Cu ce apă ne-am putea curăța? Ce ispășiri, ce jocuri sfinte va trebui să inventăm? Nu este oare dimensiunea acestei fapte prea mare pentru noi? Nu trebuie să devenim noi înșine zei pentru a părea cel puțin demni de ea?” (F. Nietzsche, „Știința voioasă”, secțiunea 125). Acestea sunt vorbele cele mai citate ale lui Nietzsche, cu privire la această problematică, dar se uită sau nu se știe că Hegel vorbise, în „Philosophische Abhandlungen”, despreun „Dumnezeu pierdut”, nu despre un „Dumnezeu mort”. Mai ales despre „Dumnezeul pierdut” vorbește și Nietzsche. Acuzațiile cele mari (da, acestea există…) împotriva lui Dumnezeu nu vin de la spirite precum Nietzsche, ci din zone pe care le crezi cucerite de evlavie, de credință… Yuval Noah Harari încearcă să argumenteze acest gând („Homo deus. Scurtă istorie a adevărului”, Iași, Editura Polirom, 2019, p. 164) prin recursul la două „pilde” pe care le prezentăm fără comentarii…
- „Un băiat evreu vine la tatăl lui și îl întreabă: «Tată, de ce nu e bine să mâncăm carne de porc?». Tatăl își mângâie gânditor barba lungă și cârlionțată și răspunde: «Ei bine, Yankele, așa funcționează lumea. Tu ești tânăr și încă nu înțelegi, dar, dacă mâncăm carne de porc, Dumnezeu ne va pedepsi și vom sfârși prost. Nu este ideea mea. Nu este nici măcar ideea rabinului. Dacă rabinul ar fi creat lumea, poate că ar fi creat o lume în care carnea de porc ar fi fost cușer. Dar nu rabinul a creat lumea – Dumnezeu a creat-o. Iar Dumnezeu a spus, nu știu de ce, că nu e bine să mâncăm carne de porc. Așa că nu mâncăm. Ai băgat la cap?».”.
- „În 1943, un băiat german vine la tatăl său, un ofițer SS de rang superior, și întreabă: «Tată, de ce îi omorâm pe evrei?» Tatăl îi explică, în timp ce se încalță cu cizmele lui din piele, lucioase: «Ei bine, Fritz, așa funcționează lumea. Tu ești tânăr și încă nu înțelegi, dar, dacă-i lăsăm în viață pe evrei, vor provoca degenerarea și dispariția omenirii. Nu este ideea mea. Nu este nici măcar a Führerului. Dacă Hitler ar fi creat lumea, poate că ar fi creat o lume în care să nu se aplice legile selecției naturale, iar evreii și arienii ar fi putut trăi în deplină armonie. Dar Hitler nu a creat lumea. El doar a reușit să descifreze legile naturii, după care ne-a instruit cum să trăim în acord cu ele. Dacă nu respectăm aceste legi, vom sfârși prost. Ist das klar?!».”.
Încercând să ofere un echilibru al balanței… opiniilor, Harari prezintă însă și o a treia „pildă”…
- „În 2016, un băiat britanic vine la tatăl său, un parlamentar liberal, și întreabă: «Tată, de ce ar trebui să ne pese nouă de drepturile musulmanilor din Orientul Mijlociu?». Tatăl își lasă jos ceașca de ceai, se gândește o clipă și spune: «Ei, bine, Duncan, așa funcționează lumea. Tu ești tânăr și încă nu înțelegi, dar toți oamenii, chiar și musulmanii din Orientul Mijlociu au aceeași natură și, drept urmare, se bucură de aceleași drepturi naturale. Nu este ideea mea și nicio decizie a Parlamentului. Dacă Parlamentul ar fi creat lumea, poate că drepturile universale ale omului ar fi fost îngropate în vreo comisie, împreună cu toate chestiile alea de fizică cuantică. Dar nu Parlamentul a creat lumea, el încearcă doar s-o înțeleagă, și trebuie să respectăm până și drepturile naturale ale musulmanilor din Orientul Mijlociu, altfel, cât de curând, și drepturile noastre vor fi încălcate și vom sfârși prost. Acum fuguța de aici!».”
