După cum probabil nu ați văzut la televizor, tot mai multe țări încearcă să revină la normal după doi ani de așa-zisă pandemie. Se elimina restricții, se deschid granițe, se renunță la obligativitatea vaccinării… În această atmosfera, în care tot mai multă lume se trezește din hipnoza provocată de triunghiul suspect autorități-media-BigPharma, se insinuează și se cimentează un nou narativ: cel al imenenței războiului.
Să recunoaștem: o trezire bruscă a populației ar însemna multe capete sparte. Oamenii ar cere socoteală pentru că doi ani au fost mințiți, torturați, înjosiți și tratați ca niște infractori de către un grup restrâns de așa-zise elite, care s-au proclamat unicii deținători ai adevărului.
Din acest motiv, dar și din altele care țin de politica internă a SUA și de teamă eșafodului, fie el și numai virtual, vechea camaraderie autorități-media a renăscut. Nu este zi în care să nu auzim câte un important lider politic anunțând iminența atacului rusesc. A fost 16 februarie, s-a amânat pe 20. A trecut 20, vine în câteva zile, ne anunță exact aceiași politicieni care ne povesteau și despre armele de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, arme care n-au fost găsite niciodată.
Iar noi, românii, ce facem? În loc să ne vedem de interesele noastre, ne luăm ca proștii după ăia mai gălăgioși din curtea școlii. Ca să ce?! Să apărăm un stat – fantomă care înglobează teritorii și populații furate de la noi? Care asuprește minoritatea română, care a interzis românilor din Bucovina de Nord să mai învețe în limba lor în școli?
Mulți se apară și spun că asta e când suntem mici, trebuie să urmăm Licuriciul cel mai mare. Uităm, însă, că înainte de 1990, nu am fost nici cu rușii și nici cu americanii. Și am știut să navigăm prin apele tulburi ale Războiului Rece.
Paradoxal pentru unii, războiul din Ucraina și-l doresc cel mai mult americanii. Pentru a scoate Rusia de pe piața gazului și pentru a deturna atenția de la scandalurile politice din SUA, unde încep anchetele cu privire la fraudarea alegerilor și la implicarea echipei lui Hillary Clinton în crearea falsului scandal „Russiangate”, prin plantarea de probe false care să dea impresia că Trump e cu rușii.
Cât despre ruși, ei vor putea prelua Ucraina cât de curând fără să tragă un foc. Tot scandalul „uite războiul / nu e războiul” îngroapă economia ucraineană. Investitorii fug, costurile de producție cresc (numai despre problema asigurărilor se pot scrie pagini întregi) iar armele livrate de NATO nu dau de mâncare poporului.
Cât despre noi, ar trebui să ne gândim bine înainte să aplaudăm sosirea unor noi contingente de militari străini în țară. Oricând și oriunde, militarii străini de pe teritoriul unui stat sunt doar trupe de ocupație.