Acum câteva zile, revista Foreign Policy a publicat un articol conform căruia unități ale Armatei României și ale Armatei Cehiei vor fi integrate, în perioada următoare, unei brigăzi a Armatei Germaniei-Bundeswehr. Forbes spune că ar fi vorba de încercarea Germaniei de a crea o armată europeană, într-un efort individual, după ce ideea a frost respinsă sau bagatelizată de majoritatea țărilor din UE.
Conform sursei citate, Brigada Mecanizată 81 Bistrița din România va fi integrată Diviziei Forțelor de Răspuns Rapid a Bundeswehr iar Brigada 4 de Desfăsurare Rapidă a Cehiei va deveni parte din Divizia 10 Armată a Germaniei, după ce două brigăzi olandeze s-au alăturat deja Diviziei Forțelor de Răspuns Rapid, respectiv Diviziei Armate 1 a Germaniei.
La noi nu s-a discutat aproape deloc acest subiect, nici pentru a-l nega, nici pentru a-l confirma oficial. Cert este că în acest context declarațiile recente ale Angelei Merkel referitoare la securitatea europeană după întâlnirea cu președintele Trump sună altfel.
„Perioada în care ne puteam bază în totalitate unii de alții e aproape încheiată. […] „Noi, europenii, trebuie să ne luăm soarta în mâini”, a spus ea. Germania este dezamăgită de maniera în care SUA a tratat problema schimbărilor climatice și a apărării colective a NATO dar și pentru că Trump a criticat practicile comerciale ale Germaniei.
O ruptură între Berlin și Washington apare mai mult decât previzibilă în acest context însă Germania are o mare problemă militară deorece forțele sale armate sunt sub cele ale Franței sau Angliei. „Recrutarea” forțelor militare ale țărilor europene mai mici pare o soluție de compromis care „cumpără timp” pentru Germania.
Pentru România, însă, soluția nemțească se poate transforma în problemă. Și asta pentru că, în acest moment, forțele militare românești sunt dependente de sprijinul american; în România există baze militare americane, trupele românești sunt sub comandă americană pe teatrele de operațiuni.
Un „război rece” între Germania și SUA ar însemna o mare problemă pentru România, nu atât din perspectivă militară (pentru că la nivelul continentului nu însemnăm mare lucru din acest punct de vedere) ci din perspectiva războiului subteran care se va purta pentru controlul României, SUA nepermitandu-și să piardă un cap de pod care îi permite să-și proiecteze forța atât în Orientul Mijlociu (în contextul „defectării” Turciei) dar și către zona europeană a Rusiei.
