Dacă în anii din urmă activitatea cultural-artistică din orașul Buhuși ajunsese într-un con de umbră, de o bună bucată de vreme se observă un aer nou. Casa de Cultură „Elisabeta Bostan” prinde viață în urma unor evenimente care practic resuscitează nu doar publicul buhușean.
Ani în urmă nu se întâmpla mare lucru. Dar nici peisajul general nu prea ajuta. Mulți oameni erau plecați la muncă în străinătate iar alții făceau naveta prin orașele mai mari din vecinătate. Nimănui nu-i mai ardea de prea multe. S-au făcut nenumărate încercări de a aduce în oraș evenimente culturale, spectacole și altele. A fost destul de greu, dar nu imposibil. La început au apărut, cumva timid, câteva evenimente organizate de școli și liceu și de cluburi de copii. Apoi a mai venit și câte o piesă de teatru. A urmat festivalul „CineCopilăria”, un festival de film prestigios. Pentru a readuce lumea mai aproape de Casa de Cultură, în zilele de joi era program de cinema. Și au urmat fel de fel de spectacole care de curând au culminat cu un concert Compact și urmează alte nume sonore din peisajul muzical românesc.
Cu detalii, Adrian Păduraru, Șef Serviciu Cultură Sport din cadrul Primăriei Orașului Buhuși:
„Casa de Cultură „Elisabeta Bostan” este cât se poate de vie, aici zilnic desfășurându-se activități precum cursuri de dans, muzică, șah și altele. Ocazional, dar din ce în ce mai des, avem concerte, concursuri de muzică și dans sau alte manifestații, multe dintre ele fiind organizate de asociații/instituții din municipiile Bacău, Onești sau chiar Iași. Sala Mare are 470 de locuri, sistem de sonorizare performant și este atractivă pentru organizatorii de evenimente atât din punct de vedere al condițiilor oferite, cât și pentru tariful de doar 400 de lei/oră. Facem tot posibilul să creăm mediul pentru ca astfel de manifestări artistice și culturale să poată avea loc cât în condiții cât mai bune. Aceste evenimente au un impact major în comunitate, atât din punct de vedere cultural, bineînțeles, cât și comercial, lucru confirmat chiar de firmele locale.”
Putem spune că aceasta este o poveste frumoasă care ne arată că se poate. Important este să ne dorim că construim.
