În anii ’80, într-un Bacău în plină dezvoltare urbanistică, autoritățile locale au decis să îmbogățească peisajul urban cu o fântână arteziană modernă, amplasată pe o cale de acces pietonală între strada Mihai Viteazul și Piața Centrală. Construcția, menită să aducă un plus de eleganță și să ofere un spațiu de relaxare pentru trecători, s-a transformat rapid într-un coșmar pentru locuitorii orașului.
O idee bună, o execuție problematică
La prima vedere, fântâna părea să fie o adiție interesantă pentru zona centrală a orașului. Designul ei modern și amplasarea strategică păreau să asigure succesul acestei inițiative. Din păcate, în scurt timp după inaugurare, au apărut primele probleme. Curenții de aer din zonă, care nu fuseseră luați în calcul în proiectul inițial, au transformat fântâna într-o sursă de disconfort pentru trecători. Apa era purtată de vânt și stropea necontrolat oamenii care treceau prin zonă, făcând imposibilă utilizarea normală a căii pietonale.
Fântâna, mai mult oprită decât pornită
Problemele cauzate de curenții de aer au dus la decizia de a opri fântâna pentru perioade lungi de timp. În loc să fie un punct de atracție și un loc de relaxare pentru locuitori, fântâna a devenit un simbol al ineficienței și al lipsei de planificare adecvată. De-a lungul anilor, fântâna a fost mai mult oprită decât pornită, iar nemulțumirile locuitorilor au crescut.
Desființarea și transformarea zonei
După 1990, odată cu schimbările politice și economice din România, au început și schimbările în peisajul urban al orașului Bacău. Fântâna arteziană de pe strada Mihai Viteazul a fost desființată, iar locul său a fost luat de o stradă deschisă circulației auto.
Astăzi, fântâna este doar o amintire a unor vremuri trecute, un exemplu de proiect urbanistic care, deși bine intenționat, nu a reușit să își atingă scopul din cauza unor erori de planificare. Demolarea ei a deschis calea pentru o zonă mai accesibilă și mai utilă pentru locuitorii Bacăului, adaptată noilor nevoi ale orașului.
