Asistăm la antagonizarea accelerată a societății între vaccinați și nevaccinați. Iar cei care intră în tranșeele acestei lupte nu ezită să invoce arma argumentativă pe care ei o consideră cea mai devastatoare la adresa inamicului: spectrul prostiei celuilalt.
Antivacciniștii militanți îi consideră „oi” pe cei care se vaccinează. Ființe incapabile de gândire independentă. Sclavi, slugi ale sistemului.
Vacciniștii militanți îi acuză fățiș de prostie pe cei nevaccinați. Se caută formule docte, precum cea vehiculată de un presupus intelectual vânturat pe posturi TV: „rata vaccinării în România e un eșec de IQ colectiv.”
Așa că merită să aruncăm o privire asupra posibilei legături dintre rata de vaccinare și inteligența națiilor. Prin utilizarea celui mai simplu instrument grafic de corelație putem constata că legătura dintre IQ și rata vaccinării la nivelul statelor europene pare să existe (R2=0,15). Practic, asta e ceea ce se vede. Țările mai dezvoltate (și aparent mai inteligente), adică „ăia deștepți”, au o rată mai mare de vaccinare. Totuși, intensitatea legăturii nu e atât de puternică pentru ca acea corelație aparentă să fie și semnificativă statistic, adică să putem spune cu încredere că legătura cauzală există. Mai mult, cu aceeași unealtă găsim legături mult mai solide ale ratei vaccinării cu alți indicatori care sunt cu siguranță mult mai relevanți. Bunăoară, rata mai ridicată a vaccinării este determinată de nivelul de prosperitate a fiecărei țări. Cu cât oamenii sunt mai bogați și trăiesc mai bine, cu atât rata de vaccinare este mai mare. Însă și aici e cu cântec. Unii ar putea spune că oamenii sunt mai bogați pentru că sunt mai inteligenți…
Cheia problemei este însă alta. Rata vaccinării este o chestiune de încredere în autorități. Astfel, la nivel european rata vaccinării este explicată cel mai bine de nivelul încrederii în autorități. Cu cât oamenii trăiesc în societăți cu autorități în care au încredere ridicată, cu atât rata de vaccinare e mai ridicată. Mai mult, corelația este în acest caz și semnificativă statistic, adică sunt șanse foarte mari să vorbim de o cauzalitate efectivă. Din păcate, încrederea în autorități nu se poate construi peste noapte. Adică, nu se poate construi într-o pandemie. E prea puțin probabil ca un țăran dintr-un sat pierdut să privească altfel decât cu suspiciune o caravană a autorităților venite poate pentru prima dată să se intereseze aparent de binele lui(să îi vaccineze). Un câine bătut și fugărit se va apropia foarte greu de o bucată de pâine.
Mai înțelegem cu această ocazie că deși lumea noastră e globalizată, resorturile comportamentale sunt reglate de raportul cu autoritățile locale sau statale. Altfel spus, pandemia e globală, însă manifestarea ei depinde de matca statală.
Așa încât, ar fi de bun simț ca în problema ratei reduse a vaccinării să nu se invoce în mod imbecil IQ-ul. Nici în cazul vaccinaților, nici al nevaccinaților. Ar fi o minimă dovadă de inteligență din partea ambelor părți.
Lucian Sfîcă
