Societatea românească dezbate doct dacă a căzut sau nu o dronă rusească în Dobrogea. În timp ce autoritățile spun că nu s-a întâmplat așa ceva, media și o parte a forțelor politice susțin contrariul. Dezbatarea este atât de intensă încât acaparează complet atenția publică, eclipsând orice alt subiect de interes. Totuși, în același timp, ne reamintește de evenimentele de anul trecut, când un avion militar și un elicopter s-au prăbușit în mod inexplicabil în Dobrogea, dar nu s-a purtat nicio dezbatere semnificativă la momentul respectiv. Ceea ce înseamna foarte mult, mai ales în contextul anumitor teorii referitoare la cine și cum a doborât cele două aeronave.
Subiectul dronei devine și mai suspect atunci când autoritățile ucrainene insistă nu doar asupra căderii acesteia, ci și asupra necesității ca România să tragă cu artileria antiaeriană asupra dronelor rusești care survolează țara vecină, tot mai neprietenă. O astfel de decizie ar putea să ne aducă în pragul unui conflict deschis cu Rusia. În timp ce România a oferit echipamente și asistență financiară Ucrainei într-o măsură care pune în pericol propria noastră economie iar guvernul a fost forțat să adopte măsuri de austeritate din cauza deficitului bugetar imens generat de această ajutorare, Ucraina persistă în încercarea de a ne implica în conflict. Kievul are acum o nevoie urgentă de o operațiune de PR care să distragă atenția de la ofensiva sa eșuată și, în același timp, să obțină continuarea sprijinului financiar și a furnizării de arme din Occident. Fără banii trimiși de fraierii care visează cai verzi pe pereți, țara nu poate supraviețui, având în vedere că nu mai are nici o economie funcțională, nici forță de muncă stabilă. Trebuie să adăugăm și problema corupției endemice în maniera în care acești bani sunt gestionați, precum și dificultatea faptului că România este forțată să susțină Ucraina, chiar în contradicție cu propriile noastre interese, cum ar fi cele referitoare la minoritatea românească, canalul Bastroe și exporturile de cereale.
Este evident că există două mari forțe la nivel politic în ceea ce privește relația cu Ucraina. Pe de o parte, politicienii par să susțină continuarea și chiar exacerbarea conflictului, din teama că o încetare a focului ar putea dezvălui adevăruri incomode sau compromițătoare. Pe de altă parte, militarii încearcă să mențină conflictul la un nivel limitat, conștienți de faptul că NATO nu ar avea resursele necesare pentru a face față unei confruntări directe cu Rusia. Acest lucru se reflectă și în declarația lui Stoltenberg, care afirmă că nu se pune problema ca drona presupus rusă căzută în România să fie considerată un atac asupra unei țări membre NATO.
Nu trebuie să uităm nici de existența unui paragraf în Codul Penal român care se referă la propaganda pentru război. Rămâne de văzut dacă vreo autoritate va avea curajul să deschidă o anchetă pentru a investiga cine și de ce a dorit să amplifice subiectul dronei în aceste zile. Mai mult decât presupusa cădere a dronei pe teritoriul românesc, în urma interceptării acesteia de către artileria antiaeriană ucraineană, mi se pare că problema gloanțelor trase de ucraineni către drone și care ajung să producă daune în România este mai gravă. Cu toate acestea, acest subiect nu a atras atenția în aceeași măsură ca și cazul dronei.
