O carte despre jetoanele emise de fabricile de sticlă românești

Cunoscutul colecționar și artist plastic oneștean, ing. Dorel Bălăiță, ne surprinde cu o nouă carte scoasă sub auspicii Editurii karta.ro: „Jetoane ale vechilor fabrici de sticlă din România”. Dorel Bălăiță este un pasionat colecționar de jetoane, documente exonumismatice care aduc mărturii despre entități economice care, de cele mai multe ori, au dispărut din viața economică a României, dar au marcat destine umane sau au contribuit la dezvoltarea unor localități. Jetoanele care fac subiectul acestui volum au fost utilizate ca înlocuitori de monedă oficială.

Jetoanele prezentate, majoritatea aflate în colecții particulare, inclusiv a autorului, au fost emise de cinci fabrici de sticlă de pe actualul teritoriu al României. În carte s-a inclus și emisiunea fabricii de sticlă de la Tomești („moneda” de 10 lei care se pare că era sub forma unei bancnote, fiind tiparită pe hârtie) despre care sunt marturii în presa timpului, nereușind să fie identificată în vreo colecție, dar care a avut aceeași utilizare ca și jetoanele de la celelalte fabrici de sticlărie prezentate. Este, însă, posibilă existența și a altor piese de la alte fabrici de sticlă ce au activat în acest areal geografic.

Pe lângă prezentarea jetoanelor cu descrierea inscripțiilor și a imaginilor acestora s-a încercat și descoperirea unor date, informații despre emitenți (însoțite de imagini de epocă, știri din presa vremii, reclame etc.) și a contextului în care au fost emise și utilizate aceste pseudomonede.

Jetoanele emise de fabricile de sticlă din Moldova au făcut subiectul unei comunicări a autorului, intitulată „Jetoane ale vechilor fabrici de sticlă din Moldova”, la Simpozionul Național de Numismatică – ediția a 37-a, din iunie 2022, organizat de Societatea Numismatică Română și de Muzeul Național al Banatului din Timișoara. Despre aceste jetoane, autorul a publicat mai multe articole în diverse anuare ale unor muzee din țară („Carpica”- anuar al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, „Cercetări Numismatice” – anuar al Muzeului Național de Istorie a României, „Suceava” – anuarul Muzeului Național al Bucovinei).

Pentru documentarea actualei lucrări, autorul a beneficiat de o bază de date  pusă la dispoziție de regretatul Erwin Schäffer, care a avut informații despre circa 110 colecții particulare sau muzeale, atât din țară cât și din străinătate care au/sau au avut în patrimoniu jetoane românești.

Dorel Bălăiță: „La sfârșitul secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX, mai multe fabrici de sticlă din România au implementat sistemul plății unei părți din salariu, sub forma unor fise valorice, un fel de monedă interioară. Cu ajutorul acestor fise valorice/jetoane, care aveau forma unor monede metalice cu circuit limitat, angajații își puteau procura de la magazinele sau cantina fabricii și uneori și de la comercianții din localitate produse alimentare, de îmbrăcăminte sau uneltele necesare. De obicei, aceste jetoane erau achitate în avans în contul remunerației cuvenite fiecărui lucrător. Nu de puține ori produsele ce puteau fi achiziționate de la cantine erau mai scumpe decât în alte zone sau de o calitate nu foarte bună ceea ce creea nemulțumirea angajaților.”