O carte de poeme miniaturale

Dupa „Solstitiul de iarna”, Constantin Donea revine cu o noua si gratioasa carticica de poeme, însotite de 101 desene ale maestrului Ilie Boca, artistul fiind si autorul copertei. Ambitioasa, Editura Corgal Press nu se dezminte, si scoate în continuare carti ale bacauanilor, valorificand potentialul creator din zona. si chiar daca multi deplang declinul lecturii, mai exista înca oameni dornici sa decopere în noianul de maculatura (pentru ca se publica îngrozitor de mult, adesea fara niciun discernamant si simt critic) si lucruri demne de a fi citite. „Poeme în saptesprezece silabe”, cum se numeste volumasul lui Constantin Donea, nu va dezamagi, cu siguranta, pe iubitorii genului. Ma refer la haiku, o poezie-stare, diafana, cel mai adesea, gen foarte dificil nu numai prin forma fixa, acelasi numar de silabe, ci si prin extrema concentrare a gandului, a trairii. A reusi aceasta concentrare în numai 17 silabe este, indiscutabil, o dovada de talent si putere a imaginarului. Exista si o latura spectaculoasa a acestui gen si de aceea se fac în lume concursuri de haiku-uri, veritabile maratoane, la care autorii care participa compun poemele într-un timp si într-un numar record, smulgand aplauzele asistentei.
Reproduc din carte cateva astfel de ingenioase constructii poetice: Mult caut de spus/ceva, care n-ar fi o/risipa de timp. (Într-adevar); Am promis ca las/viata, sa ma traiasca/pana la capat. (Parol!); Te muti din carte/în carte, spre a trai/doar în poveste. (Chirias de lux); Slabiciunile,/cate au fost, mi le-am purtat/cu eleganta. (Lipsit de merite).
Nu lipsesc, asadar, din aceste poeme, pe langa împacarea cu sine si cu lumea, usoara autopersiflare inteligenta si nici o distilata amaraciune, pentru ca e nevoie de sacrificiu de sine, „de nisip furat din clepsidre pentru a-ti zidi casa (creatia), de foc si asceza, deo potriva, asa dupa cum bine stie Constantin Donea, melancolic pelerin, ce trece fara iluzii, dar cu eleganta, prin acest „tarziu de lume”. (Carmen Mihalache)