Ingerul pazitor
Livia Chelaru, in varsta de 79 ani, a ramas vaduva acum 18 ani. A nascut trei fete, dar toate i-au murit. De la doua i-au ramas sase nepoti. Pe trei dintre ei i-a crescut din fasa. Cand batrana s-a imbolnavit, a vandut casa si le-a cumparat apartament nepotilor apoi a plecat la caminul de batrani. Desi sunt mari si au serviciu, si acum le plateste intretinerea, gazele si lumina.
Toata viata a muncit si s-a sacrificat pentru cei dragi. Nu a cerut si nu cere nimic in schimb de la ei. Si acum, la 79 de ani, Livia Chelaru traieste pentru a-si ajuta nepotii. Cu ea soarta nu a fost deloc generoasa. S-a nascut in 1932 intr-o familie de chiaburi dintr-un sat situat in apropierea Bacaului.
Cand avea numai trei ani parintii s-au mutat in Bacau. Dar la scurt timp mama ei a murit la numai 26 de ani. A ramas orfana de foarte mica. Tatal s-a recasatorit, dar casnicia cu a doua sotie nu a durat mult timp. S-a despartit de ea si si-a gasit o alta sotie. Livia Chelaru nici nu vrea sa-si aminteasca de anii copilariei. Ne da de inteles, insa, ca a fost nefericita si ca niciuna dintre cele doua mame vitrege pe care le-a avut nu a inconjurat-o cu dragoste parinteasca. A terminat sapte clase si la varsta de 16 ani si-a luat soarta in maini. "Dupa ce am terminat scoala am inceput sa-mi caut de lucru, isi aminteste Livia Chelaru. Mergeam pe la Fortele de Munca, dar tot cei care aveau cunostinte isi gaseau serviciu, ca si acum. Tin minte ca in 1947 ma duceam in fiecare dimineata, in fata la <<Proletarul>> (fosta fabrica de stofe) si erau adunati multi. Iesea cate un maistru si lua pe cine vroia el. Eu am avut ghinion. Nu m-a ales niciodata. Dar odata, cand m-am dus la Fortele de Munca, am avut noroc sa dau peste un om deosebit. Un functionar de acolo mi-a dat un plic inchis sa-l duc unui inginer evreu de la Proletaru care m-a angajat imediat. Aveam numai 16 ani, eram un copil. M-a dat direct la masina, schimbul doi." Timp de 40 de ani a muncit in aceeasi unitate. A lucrat mai intai la o masina de tesut, apoi la atelierul de creatie, dupa care in sectia unde erau reparate defectele stofei. A fost multi ani si controlor de calitate. A facut parte din corul unitatii, din garzile patriotice si grupul de Cruce Rosie. A fost membra de UTC si apoi de partid, din convingere, dar si de nevoie. "Aveam o colega care nu a vrut sa intre in partid si nu era bine vazuta, declara batrana. Eu am tacut, am fost supusa si nu m-am legat de nimeni. Am fost foarte muncitoare, nu am intarziat si nu am lipsit de la serviciu niciodata. Mi-a placut sa muncesc si drept rasplata am fost premiata ani la rand. Am avut o copilarie nefericita, dar mi-a dat Dumnezeu un serviciu bun si un sot, la fel."
I-au murit toti copiii
Dar soarta a lovit-o crunt de mai multe ori. A ramas vaduva acum 18 ani. A adus pe lume trei fete, insa toate i-au murit. Prima a trait numai trei luni. A doua a decedat in 1999, la varsta de 46 de ani, iar a treia, in 2000, la 39 de ani. In urma lor au ramas cate trei copii. Nepotilor de la fata cea mica le-a fost nu numai bunica. Le-a fost si mama si tata. "Cea mica era mai bolnavicioasa, avea probleme cu inima, ne povesteste, cu lacrimi in ochi. Eu i-am crescut pe cei trei baieti de cand erau in fasa. Am iesit la pensie la 55 de ani si m-am ocupat tot timpul de ei. Eu i-am dat la scoala. Dar la o luna dupa ce mi-a murit si fata cea mica, de suparare m-am imbolnavit de nevroza cardiaca. Nu puteam dormi si nici sa mananc." Dar asa, bolnava cum era, a continuat sa aiba grija de cei trei baieti pana in 2005. Cel mare avea atunci 18 ani, mijlociul-16 ani iar cel mic-10 ani. La cei aproape 73 de ani femeia nu mai avea, insa, putere sa le fie si mama si tata celor trei. Tot mai des nu-i dadea pace gandul ca va cadea din picioare si va fi o povara pentru ei.
Si-a vandut casa, pentru a-si ajuta nepotii
Cu inima franta, s-a decis sa mearga la Caminul pentru Persoane Varstnice. "Imi pare foarte rau ca i-am lasat sa se descurce singuri, dar nu am avut incotro, eram atata de bolnava", ne spune, cu regret. Acum sase ani a venit la caminul de batrani, dar inainte de aceasta a avut grija sa-si puna la adapost nepotii. Si-a vandut casa cu patru camere la care a muncit din greu impreuna cu sotul ei si pentru care s-a imprumutat de bani ca sa o construiasca. Cu banii obtinuti din vanzare le-a cumparat un apartament nepotilor de la fata cea mica. I-a mai ramas o suma pe care a impartit-o nepotilor de la fata cea mare. Pentru ea nu si-a oprit niciun leu. In apartament au ramas doi dintre nepoti, cel mic fiind luat de catre tatal lui. Cei care stau in apartament au acum 25 de ani, respectiv 23 de ani. Ambii lucreaza, dar bunica lor ii ajuta cu bani si in prezent: "Am o pensie buna, de 1.200 de lei. Platesc taxa de camin de 630 de lei iar din restul le achit cheltuielile de intretinere, gazele, lumina si mai pun si deoparte un ban, ca sa am de inmormantare. Eu nu am nevoie de nimic. La camin este foarte bine, mancarea este buna, am toate conditiile. Nu-mi pare rau ca am venit aici. Cand m-am vazut neputincioasa, mi-am spus ca nu vreau sa fiu povara nimanui. Fiecare trebuie sa-si traiasca viata. Imi voi aranja din timp sa-mi gasesc pe cineva care sa se ocupe si de inmormantarea mea, cand voi muri. Nu vreau sa necajesc pe nimeni."
Elena Tintaru
