O bijuterie ignorata: ceasul Palatului Administrativ

Bacaul este relativ sarac in valori publice de patrimoniu. Unele dintre ele sunt in paragina, cum este fostul Hotel Central, o ruina urâta ca un buboi, iar Palatul Administrativ, care ar putea fi bijuteria orasului, se darâma vazând cu ochii.

Palatul Administrativ are insa, la rândul sau, o nestemata. Este vorba despre ceasul de pe frontispiciu, o raritate la nivel mondial, care insa nu mai functioneaza.

Bacauanul Sorin Mereuta, un mare pasionat de ceasuri, fost militar de cariera, acum pensionar, isi pune in slujba comunitatii talentul si pasiunea pentru a repara acest ceas, fara sa aiba pretentii la nici un ban.

Cu multa tenacitate, a facut demersuri timp de trei ani ca sa fie lasat sa repare gratuit ceasul si sa il repuna in functiune si, in ciuda piedicilor, a reusit, anul trecut. Dar birocratia sau nepasarea unor sus-pusi i–au dus munca in derizoriu.

Acum, ceasul s-a oprit din nou, iar autoritatile sunt nepasatoare.

Bacauanul nostru nu se da batut si va mai incerca in continuare sa aiba grija de ceas, spre care trecatorii prin centrul urbei sa isi ridice privirile, sa il admire si sa il ia drept reper in zorul lor zilnic.

Sorin Mereuta are 61 de ani, iar ceasornicaria ii este o mare pasiune. A fost ofiter, a lucrat la Uzina de Avioane, la unitatile militare si, in general, a avut alte preocupari.

De când a iesit la pensie, de sase ani, a avut doua ocupatii: acest hobby cu ceasurile, iar a doua este cea de detectiv particular, din anul 2005 si pâna in prezent, cu toate examenele date, cu atestat obtinut de la Inspectoratul Judetean de Politie. O bucatica din propria-i casa este un veritabil atelier unde tic-tacul mecanismelor este omniprezent.

„Pasiunea pentru ceasuri pare sa vina inca din frageda copilarie, mi-a fost transmisa de mama, care avea multe ceasuri in casa. La ea nu cred ca era pasiune, ci mai ales dorinta de a sti mereu cat e ora, fiindca era foarte ocupata si alerga in toate directiile. Prin urmare, eu am crescut cu ceasuri in casa, imi organizam si eu programul de scolar in functie de ceasurile acelea”, rememoreaza Sorin Mereuta.

Locuieste vis-a-vis de Palatul Administrativ, iar ceasul cladirii i-a fost mereu sub priviri. De multi ani observase insa ca acele orologiului intepenisera la ora 1 fara 20. „Dupa 1990, eu nu am mai vazut ceasul acesta sa functioneze. Acum vreo trei ani mi-a venit ideea sa repun ceasul in functiune. Prin urmare, m-am inscris in audienta la prefect, care pe atunci era domnul Dorian Pocovnicu. Initial am ajuns la o directoare de cancelarie, doamna Florentina Avram.

Doamna Avram a fost foarte draguta, dar mi-a dat transmis raspunsul negativ cu motivele pentru care nu puteam interveni la ceas. Facea referire la statutul de cladire de patrimoniu, proprietate a Ministerului de Interne, si spunea ca Institutia prefectului are statut de chirias in aceasta cladire, drept pentru care nu se pot lua hotarâri doar pe plan local si doar la nivelul Prefecturii in privinta reparatiei ceasului.

Se mai spunea in scrisoarea de raspuns ca trebuie si aprobarea Ministerului Culturii pentru interventii la cladire, dat fiind ca este de patrimoniu. Ca trebuie aprobarea Ministerului de Interne, adica a proprietarului cladirii. In plus, mi se spunea ca Prefectura nu are fonduri pentru reparatia ceasului. I-am transmis doamnei Avram ca eu nu urmaresc sa câstig bani. Cu toate acestea, refuzul a persistat”, spune Sorin Mereueta.

Rezistenta autoritatilor

Dupa circa un an de discutii, de cereri, de memorii, in care nu a izbutit sa intre la prefect, a fost chemat de catre doamna Avram, care i-a solicitat o declaratie pe proprie raspundere prin care semna ca odata urcat in Podul Prefecturii, indiferent de ce se intâmpla, un eventual accident sau alte lucruri neprevazute, Prefectura nu are nici o raspundere. A dat aceasta declaratie cum ca nu are nici un fel de pretentie si astfel a primit acceptul de a avea acces la ceas.

Prima data când a urcat in pod a facut zeci de fotografii mecanismului ceasului. Apoi a inceput efectiv munca si a lucrat un an. Pe brânci, s-ar putea spune. Pe vremuri s-a ocupat de ceas vestitul ceasornicar Popovici, când mecanismului i-a fost montat si un sistem care la ore fixe cânta Rapsodia Româna.

„Era vorba despre o improvizatie care nu a tinut mult si mai mult impiedica mersul normal al mecanismului. Am desfiintat acea improvizatie si ceasul a revenit la forma in care a fost conceput. Pe tot parcursul anului 2015 am lucrat zi de zi, ore si ore in sir.

A trebuit sa reconstitui piese care erau defecte. La asta m-a ajutat un fost coleg de serviciu de la Uzina de Avioane, domnul Marian Vatajita, un foarte bun meserias, si impreuna am reusit sa dam drumul la ceas.

Abia dupa ce l-am pus in miscare, am reusit sa intru la prefect si i-am spus ca mecanismul ceasului trebuie protejat cu o incinta din termopan, cu o mica instalatie de aer conditionat, daca vrem sa functioneze cum trebuie, fiindca altfel este afectat de variatiile de temperatura sau de praf, mai ales ca toate geamurile podului sunt sparte, iar curentul antreneaza praful si il depune pe mecanismele unse, iar de aici incepe uzura. Domnul prefect m-a inteles si am tot respectul pentru dumnealui.

Am avut apoi o intrevedere cu prefectul si vicepresedintele Consiliului Judetean si am cerut acelasi lucru, plus un mic buget pentru niste cârpe, niste ulei, niste solventi, vopsea, pe care timp de un an, cât am reparat, eu le adusesem de acasa, din banii mei. S-au dus câteva pensii, dar nu avusesem nici o pretentie, fiindca faceam un lucru pentru intreaga comunitate”, spune Sorin Mereuta.

A mai cerut sa se puna geamuri la pod, care ar fi insemnat de asemenea o protectie. Vicepresedintele de atunci al CJ, Ionel Flororiu, l-a indrumat catre o firma care ar fi trebuit sa il ajute pentru incinta de termopan.

Dar a tot fost amânat pâna când, intre timp, a fost schimbat prefectul Pocovnicu. Si de atunci lucrurile au ramas in aer. Mai in gluma, mai in serios, Sorin Mereuta le-a sugerat autoritatilor sa monteze in fata cladirii o cutie in care trecatorii sa faca donatii, fie si câte o moneda de 10 bani, pentru a se strânge banii de mentinere in functiune a ceasului.

O persoana din personalul administrativ al prefecturii fusese desemnata sa intoarca saptamânal ceasul, ca sa ii asigure continuitatea functionarii. Iar in caz de vreo problema, ar fi trebuit sa fie anuntat Sorin Mereuta. Insa, pe parcursul anului 2016, nimeni nu l-a mai anuntat de nimic, nimeni nu a mai intors ceasul, iar acesta s-a oprit din nou.

Si asta, in ciuda eforturilor pe care un bacauan, fara sa aiba nici o pretentie materiala personala, le-a depus pentru a-l reporni. Ceasul este o bijuterie de care ar trebui sa beneficieze intreaga comunitate, dar de care autoritatilor pur si simplu nu le pasa, de 25 de ani incoace.

Acum, dupa scurta perioada de repornire, s-ar putea spune ca timpul a incremenit din nou, asa cum este timpul in orasul Bacau, in general incremenit in aceeasi eterna nepasare.

Din momentul in care am pus ceasul in functiune, ar fi trebuit ca si autoritatile sa se implice. Eu nu am nici o pretentie materiala, dar macar sa o faca pentru comunitate. Daca ar constientiza cineva ce valoare are acest ceas, poate ar face ceva. Dar nu cred ca stie nimeni. Vreau doar sa trag un semnal de alarma pentru cine are urechi sa auda si ochi sa vada”
– Sorin Mereuta

Ceasul dateaza de la 1885, deci are 131 de ani si este facut la Paris, conform inscrisurilor si emblemei stantata chiar pe ceas, unde, de asemenea, figureaza adresa producatorului, Rue Montmartre 118, Paris. Conform informatiilor lesne de aflat pe internet, la aceasta adresa se gasea intr-adevar producatorul de orologerie Armand-Francois Collin, care a preluat firma de la un alt vestit producator de ceasuri din epoca, Bernard-Henry Wagner.

Este ceasul montat original pe cladire, care a fost construita intre anii 1886-1890 de catre arhitectul Paul Petricu. In lume exista patru astfel de ceasuri in stare de functionare, iar cel de la Bacau este unul dintre ele. Cu alte cuvinte, o valoare, un ceas vechi si inca bun, dar care trebuie repus si mentinut in functiune.

Autoritatile locale vor, dar Bucurestiul se opune

Eforturile pasionatului Sorin Mereuta de a readuce in peisajul public acest ceas istoric in buna stare de functionare au fost apreciate de autoritatile din Prefectura si Consiliul Judetean, la nivelul carora a existat deschidere si colaborare pentru atragerea de fonduri de la Guvern. Insa in ciuda numeroaselor demersuri, raspunsurile de la Bucuresti au fost invariabil negative, cel putin pâna acum.

„Am fost surprins, ca si alti bacauani care nu stiu istoricul acelui ceas, ce reprezinta si ca marca, si ca origine, si ca vechime, si chiar ca un simbol pentru Palatul Administrativ. Din pacate, a fost neglijat in ultimii 26 de ani, neingrijit, nefunctional asa cum ar trebui. El presupune o serie de interventii de specialitate, pe care domnul Mereuta a incercat si in mare masura a reusit sa le implementeze. Din punct de vedere al cheltuielilor de functionalitate ar fi insa o problema, intrucât Palatul Administrativ se afla in administrarea Guvernului, de unde practic nu sunt alocate fonduri pentru un asemenea obiectiv.

Pe timpul mandatului pe care l-am avut, impreuna cu Consiliul Judetean, am incercat sa facem o trecere temporara a cladirii in administrarea Consiliului Judetean, pentru a putea accesa fonduri de reabilitare totala a Palatului, pentru ca el se afla intr-o stare avansata de degradare si exterioara si interioara, situatie in care ar fi fost prinse si fonduri pentru acest ceas.

Lucrurile au taraganat insa, si in cele din urma, de la Ministerul de Interne nu s-a aprobat o astfel de procedura. In aceasta situatie nu se afla doar Bacaul, ci mai multe judete din tara care au astfel de cladiri de patrimoniu, in care nu pot investi pentru ca nu le au in proprietate.

Mi-a placut mult marea dorinta de a reface acest ceas si de a-l repune in functiune din partea domnului Mereuta, care a facut toate reparatiile si tot ce a presupus doar ca volutariat. A fost deschidere totala si la Consiliul Judetean, alaturi de care am facut numeroase demersuri la autoritatile centrale”, spune Dorian Pocovnicu, fost prefect in perioada in care s-au facut lucrarile de repunere in functiune a ceasului.