În Grădina Casei – Muzeu ,,Amália Rodrigues” din Lisabona (Portugalia), cântăreața băcăuană de muzică Fado, Cristina Dăscălescu, a susținut, miercuri, 10 aprilie, un concert cu totul special, intitulat ,,Omagiu Amáliei. Între Doină și Fado, între Dor și Saudade – două sensibilități colective”, eveniment muzical organizat de Institutul Cultural Român, în colaborare cu Fundația ,,Amália Rodrigues” din Lisabona.
Un concert inedit, creativ și neconvențional
Concepția atât de originală a acestui concert, care pentru prima dată la Lisabona asocia în același loc, în interpretarea aceleiași artiste, Cristina Dăscălescu, cântece din repertoriul muzicii Fado portugheze, cât și din cel al Doinei românești, a constituit, evident, punctul forte al acestui miniconcert găzduit chiar în grădina celebrei cântărețe, Amália Rodrigues.
Deși spațiul grădinii este unul destul de restrâns, el a fost ales tocmai pentru intimitatea și atmosfera sa boemă, întru amintirea celebrelor nopți în care Amália Rodrigues primea în casa ei, poeți, cântăreți, pictori, muzicieni, actori, dar mai ales, prieteni.
De această dată toate scaunele au fost ocupate, s-a stat și în picioare. Au fost prezenți români, portughezi, dar și străini, reprezentanți ai mai multor ambasade, cât și specialiști portughezi în fado, scriitori, poeți, interpreți.
A contribuit la popularizarea acestui inedit recital și faptul că, în dimineața aceleiași zile, cel mai reputat cotidian al Portugaliei, ,,Diario de Noticias”, care apare de peste 150 de ani, publica pe o pagină întreagă un interviu cu Cristina Dăscălescu (link: https://www.dn.pt/369896581/cristina-dascalescu-o-fado-na-romenia-fascina-as-salas-ficam-cheias-quando-fadistas-portugueses-la-vao/), despre apropierile spirituale dintre români și portughezi, exprimate atât prin asemănarea dintre ,,dor” și ,,saudade”, cuvinte considerate intraductibile în ambele țări, cât și dintre ,,doină” și ,,fado”, cu cele două reprezentante istorice ale genurilor, Amália Rodrigues și Maria Tănase.
Este demn de menționat și faptul că artista Cristina Dăscălescu a cântat în grădina Amáliei, fără instrumente de amplificare, fără microfon, fără boxe, fără mixere, ci doar în acompaniamentul instrumentiștilor Luís Ribeiro (chitară portugheză, care a cântat alături de Amália Rodrigues) și Pedro Pinhal (violă), ceea ce denotă o probă de mare curaj, dincolo de faptul că ideea de a aduce împreună fado-ul și doina, saudade-ul portughez și dorul românesc, pe Amalia Rodrigues și Maria Tănase, a întrecut orice imaginație.
Introducerea la doină a Cristinei Dăscălescu a fost foarte inspirată: ,,Spune-mi de unde ești ca să știu ce cântece aduci cu tine. Sunt din România și aduc cu mine doina românească”.
Pentru a ilustra a acest lucru Cristina Dăscălescu a cântat o ,,doină în grumaz”, numită și ,,doină adâncată”, sau ,,doină cu noduri” (cu lovituri de glotă), o doină autentică, din Țara Lăpușului, culeasă de Grigore Leșe și intitulată ,,De când cât noroc și nu-i”.
Cristina a mai explicat în timpul concertului, că Maria Tănase este pentru români ceea ce este Amália Rodrigues pentru portughezi. Și pentru a ilustra acest lucru, Cristina Dăscălescu a cântat ,,Cine iubește și lasă” (o doină-blestem), din repertoriul Mariei Tănase, care corespunde cu ,,Fado Maldição” (,,maldição” în limba română înseamnă ,,blestem”), din repertoriul Amáliei Rodrigues și ,,Mărioară de la Gorj”, (aici cu acompaniament de chitară portugheză), din repertoriul Mariei Tănase, care corespunde cu Fado ,,Maria Lisboa”, din repertoriul Amáliei Rodrigues. În esență, o abordare inedită care a surprins publicul, în modul cel mai plăcut și mai emoționant. Pentru românii care trăiesc în Portugalia a fost o mare bucurie și încântare să audă cântându-se doina românească în grădina Amáliei, în plus, să constate că piesele corespund atât de bine, atât prin elementele lor comune, dar și prin ceea ce au distinct. În același timp, a fost și pentru portughezi o adevărată revelație faptul că, doina (gen popular rural ancestral românesc) și fado (gen urban popular portughez) comunică atât de bine între ele, că împreună exprimă aceleași sentimente: durere, absență, soartă, fatalitate, dar și iubire, bucurie și că, împreună, cele două genuri populare se pot întâlni în același loc, precum grădina Amáliei.
Despre asemănarea dintre Amália Rodrigues și Maria Tănase, dintre fado-ul portughez și doina românească
,,Concertul meu este în principal un omagiu adus Amáliei, dar cred că există o mare similitudine între Amália și Maria Tanase. Maria Tanase este pentru romani ceea ce Amália Rodrigues este
pentru portughezi. Sunt doi mari artiști ai lumii, care și-au depășit timpul și au făcut istorie, fiecare reinventând muzica tradițională a țării lor. Au fost două legende vii, două surse de inspirație, frumusețe, forță și sensibilitate, din care noi, artiștii de astăzi, avem multe de învățat. De aceea, în acest concert voi cânta două piese din repertoriul Mariei Tănase pentru a ilustra muzical apropierea dintre ele și pentru a le așeza față în față, în aceeași casă, așa cum poate nu au mai fost niciodată. Cu siguranță, cei doi mari artiști știau de existența celuilalt, chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată”, a declarat Cristina Dăscălescu, în interviul acordat cotidianului ,,Diario de Noticias” și realizat în ziua concertului, de jurnalistul Paulo Ferreira.
,,După câțiva ani de studiu, pot spune că doina și fado au mai multe caracteristici în comun decât pare la prima vedere. Ambele genuri muzicale au intrat în Patrimoniul Imaterial al Umanității, doina, în 2009 și fado, în 2011. Doina este și un cântec de dor și singurătate, de suferință și înstrăinare, de iubire nefericită și de bătrânețe grea și exprimă o deosebită tandrețe a sentimentelor. Este un cântec ancestral. În trecutul lor istoric, tot ce cântau românii purtau numele de `doină`. Prin urmare, verbul `a doini` era echivalent cu `cantar` – `cantar a saudade`/ ` a cânta de dor `. Țăranul român cânta doina în toate împrejurările vieții, mai ales singur, în intimitatea căminului, pentru a-și vindeca sufletul, atunci când lucra din greu, pământul. Doina a exprimat și diverse aspecte ale vieții sociale, amintind și de perioade în care românii erau dominați de diverse imperii (otoman, austro-ungar, rus). Melodia unei doine autentice nu are caracter fix, este imposibil să fie cântată de două ori la fel, pentru că, interpretul improvizează după starea sa de spirit. Doina este o creație lirică rurală, spre deosebire de fado, care este o creație lirică urbană”, a mai spus Cristina Dăscălescu, care a primit ovațiile publicului cu ocazia acestui concert omagial de excepție.
Felicitări și spor în toate și pe mai departe, dragă Cristina Dăscălescu!
Surse suplimentare: ,,Diario de Noticias”, articolul ,,Cristina Dăscălescu: `Fado-ul în România fascinează, camerele sunt pline când cântăreții de fado portughezi merg acolo`”, de Leonidio Paulo Ferreira, la https://www.dn.pt/369896581/cristina-dascalescu-o-fado-na-romenia-fascina-as-salas-ficam-cheias-quando-fadistas-portugueses-la-vao/
- S. Cu mulțumiri și Luciei Pădurariu, buna prietenă și colaboratoare a Cristinei, pentru informațiile și fotografiile trimise de la fața locului, Lisabona, Portugalia.
Romulus-Dan BUSNEA
