Într-un interviu de pe la începutul anului, Stefan Câltia (unul dintre valorosii nostri pictori contemporani) spunea ca, în mod esential, lumea nu s-a schimbat de mii de ani. E adevarat ca repetam si regândim ceea ce au trait si gândit altii, dinaintea noastra, nimic nu e nou sub soare, ceea ce se întâmpla acum s-a mai întâmplat etc.
Marele artist se arata însa foarte mâhnit pentru ca nu reusim sa facem curat în „gospodaria asta, care e lumea în care traim”. Nefacând curat, soarecii si sobolanii sunt înca pe masa. Daca faci curat, atunci ei stau ascunsi, deoparte.
Si tot el invoca nevoia de modele bune, de educatie si instructie, de traditie pastrata. Tocmai de aceea l-am si amintit aici pe Stefan Câltia, pentru ca el însusi este un model, din pacate prea putin cunoscut. Oamenii de cultura, artistii de mare calibru, intelectualii autentici nu fac rating, asta-i trista realitate.
La noi, bâlciul este totul, norodul asta vrea, asa zic capetele patrate de pe la televiziuni, care par a nu avea habar ca bunele deprinderi, comportamentul civilizat se capata, ca orice se educa.
Sa vedem despre ce au sa mai trancaneasca în nestire si ce imagini au sa tot repete, ca pentru oligofreni, asa cum se face acum la ceea ce se numeste în mod derizoriu justitia televizata, daca CSM va lua alte decizii privind regimul inculpatilor în diverse dosare.
Pentru ca, în nicio tara civilizata nu exista un astfel de spectacol jalnic, cu plimbarea în catuse a celor cercetati penal, spre satisfactia vulgului, ca în Evul Mediu. N-avem masura, asta e! si nu stim sa ne uitam unde trebuie, sa luam exemplele cele mai bune. În tarile civilizate, normalitate înseamna sa nu ajunga în media tot felul de stiri despre demnitari. Ei trebuie sa fie cât mai putin vizibili, si sa-si vada doar de treaba lor.
Poti sa nu le stii nici numele, importanta fiind eficienta lor în functiile detinute. Si eu cred acest lucru si sunt întru totul de acord cu aceasta idee sustinuta de fostul dizident polonez, jurnalist si eseist renumit, Adam Michnic, în recenta lui carte intitulta „Griul este frumos”. Într-o democratie reala, spune el, lucrurile nu pot fi doar în alb si negru, ci în multe nuante de gri. Or, la noi e o obositoare mahala de culori tipatoare, stridente, de te ia cu durere de cap. N-ar fi rau sa redescoperim discretia, frumusetea si eleganta griului.
