Nu vă voi lăsa orfani

Vestitul scriitor rus, Tolstoi, avea un mare admirator fanatic în persoana unui pictor. Acesta nu avea altă dorinţă decât să-l vadă şi să-l asculte cel puţin o singură dată în viaţă. Într-o zi şi-a vândut toate tablourile şi a plecat în căutarea scriitorului preferat, sperând să primească balsam pentru rănile sufletului său. A călătorit mult, dar în sfârşit, a ajuns plin de emoţii la uşa casei lui Tolstoi. A bătut încetinel şi a aşteptat să-i apară zeul visurilor sale. Când, deodată, îi iese în cale un biet mustăcios, cu barba în dezordine şi cu o mână ţinându-se de cap. Abia terminase o ceartă în familie. Musafirul începe: Sunt fericit că vă văd. Mai aştept un cuvânt de alinare pentru sufletul meu şi mi-am realizat dorinţa. Tolstoi îl priveşte mirat. Nu era bucuros de vizită tocmai în acel moment. Avea atâtea necazuri că nu mai era bucuros să le asculte şi pe ale altora. Pictorul a trebuit să plece mai zdrobit în inimă şi mai sărac, împovărat şi cu necazul scriitorului.
Sărmani oameni ce suntem! Cine va fi în stare să verse balsam peste rănile noastre sufleteşti şi chiar trupeşti? Cine ne poate ajuta? Numai Isus.
Isus, ştiind că de acum a sosit ceasul său ca să se întoarcă la Tatăl, vrea să facă mai puţin dureroasă clipa despărţirii de ai săi, spunându-le că el merge la Tatăl, nu pentru a-i lăsa singuri, ci pentru a se reîntoarce în mijlocul lor – Voi veni la voi – aducându-le mângâierea Tatălui.
Şi Isus a venit. Dar cum? Ca un simplu grădinar, pentru Maria Magdalena (cf. In 20,11-18); ca un călător străin, pentru cei doi ucenici care mergeau la Emaus (cf. Lc 24,13); ca un spirit care trece prin uşile încuiate, pentru apostolii ascunşi de frica iudeilor (cf. Lc 24,36); ca un tălmaci al Scripturilor despre Mesia (cf. Lc 24,46); ca un bucătar grijuliu faţă de pescarii ghinionişti şi obosiţi (cf. In 21,1-14); ca un păstor bun care are grijă de turma sa chiar şi atunci când are alte treburi de îndeplinit şi o încredinţează unui om de încredere, lui Petru (cf. In 21,15-18). Isus a venit să arate tuturor celor care îl iubesc felul cum se poate înălţa la cer (cf. Lc 24,50).
Îl recunoaștem pe Isus în ceilalți oameni? La cine alergăm să căutăm alinare pentru sufletul nostru? În cine ne încredem?
Pr. Richardo-Dominic Baciu