Crezul unui farmacist
Farmacistul modern lucreaza in fata unui calculator, vinde ce are pe raft si duce o lupta continua cu sistemul pentru a-si primi banii pe medicamentele compensate date pacientilor. Imaginea spiterului care in camaruta ascunsa in spatele pravaliei pregatea leacuri tainice si miraculoase s-a sters chiar si din memoria batrânilor. Mai sunt pe baricade farmacisti, prea putini, care nu accepta sa fie simpli comercianti si petrec, zi dupa zi, ore intregi in laborator.
Farmacistii care prepara „medicamente magistrale”, dupa formule cunoscute sau inventate de ei, pot fi numarati pe degete in Bacau. Ar fi nedrept sa-i numim “de moda veche”, fiindca sunt doar indragostiti de meseria lor si increzatori in rolul lor. Dupa ce oamenii vor suferi efectele desprinderii de natura, se vor intoarce la darurile ei. Farmacist-colonel in rezerva Gheorghe Juravle este unul dintre acestia. In cocheta farmacie a familiei sale are amenajata o moderna receptura (laborator). Aici aplica zi de zi formule cunoscute sau inventeaza unele noi. Totul pentru a alina suferinta celor care ii cer ajutorul.
Un vis din copilarie
Gheorghe Juravle, nascut la Straja, judetul Suceava, si-a dorit din copilarie sa vindece. I-a sadit in gând aceasta nazuinta tatal sau. “Pe front, tata a ingrijit raniti. Povestile lui m-au impresionat enorm. Cum nu suportam sa vad sânge, nu am putut deveni medic si am ales farmacia. Daca as fi stiut ca sunt doar 5 locuri pe tara, nu as fi avut curaj sa dau examen. Nestiind ce concurenta este nu am avut emotii si am fost admis.” Era exclus sa devina un farmacist-comerciant si a preferat laboratorul inca din timpul Facultatii de Farmacie, in cadrul Institutului Medico-Militar. Pasiunea, munca neobosita si talentul i-au deschis usile laboratoarelor unor somitati in domeniu: maiorul Nicolae Oita, care avea un laborator aproape privat, dotat de el insusi, la Spitalul Militar Iasi, prof. Cotrau, un cunoscut toxicolog, si prof. Mungiu. „Imi amintesc de pacienti care veneau la maiorul Oita dupa ce umblasera prin nenumarate spitale. Nimeni nu pleca fara sa primeasca un preparat care sa-l ajute. Dorinta de a gasi un leac pentru oricine trece pragul farmaciei ma motiveaza si pe mine.”
Medaliat cu aur la Geneva
Dupa stagiatura, a fost repartizat la Policlinica Militara Bacau. Era casatorit si avea doi copii. Cercetarea a ramas in continuare pasiunea sa. „Am inceput colaborarea cu dr. Nicolae Apetroaie. Preparam medicamente pe care le testam in spital. Au urmat foarte multe lucrari, mai ales in dermatologie, publicate in reviste de specialitate.” In 1994, impreuna cu sotia sa, farmacista, au pus bazele unei farmacii de familie (fiul lor, Liviu, a ales aceeasi meserie, iar fiica a absolvit Engleza-Latina, dar este si asistent de farmacie). In spate, intr-un spatiu ca o fabrica de medicamente in miniatura, au luat nastere zeci de preparate noi, unele dintre ele brevetate. In 1996, impreuna cu profesorul Ioan Minzatu, Gheorghe Juravle a câstigat medalia de aur la Salonul International de Inventii de la Geneva pentru o gama de creme pentru toate tipurile de ten.
Multumirile pacientilor rasplatesc orice efort
Pacienti de-ai sai, plecati in Anglia, Italia sau Austria, cer sa le trimita preparate pentru diferite afectiuni, dar si produse cosmetice naturale. De un deosebit succes se bucura un preparat pentru arsuri, cel pentru onicomicoza, pentru ulcere varicoase si, mai nou, o solutie cu aerosoli, o alternativa sanatoasa la multimea de antibiotice prescrise cu lejeritate de medici. „Ma opresc mamicile pe strada sa-mi spuna ca dupa ce au folosit-o copilul a dormit din nou linistit.” Cazurile rezolvate sunt multe, iar farmacistul cu zeci de ani de experienta le considera cu modestie rezultatul firesc al trudei sale. Nu poate uita o explozie la o sonda, când a tratat ranitii cu produsul pentru arsuri pe care l-a brevetat impreuna cu Nicolae Oita. „Un produs care vindeca fara cicatrice. Pe acesta l-am folosit demult pentru a vindeca o fetita oparita. Dupa multi ani, eram in Bucuresti , la masa cu prof. Minzatu si invitati de la Institutul de Cercetari din Milano. Sotia unuia dintre italieni s-a apropiat de mine si mi-a spus ca ma cunoaste. Era mama acelei fetite si mi-a multumit din nou.” O clipa ca aceasta rasplateste o viata de truda pentru a mentine viu spiritul nobil al profesiei de farmacist.
Doina Mincu
„Am visat si eu sa imi produc preparatele la nivel industrial. Am incercat o asociere dar nu a mers. Am renuntat la idee. Ciudat este ca, in România, un preparat industrial este mai scump decât unul produs limitat, intr-un laborator de farmacie. In strainatate este invers.”
„S-au modificat normele de functionare a farmaciilor. Lanturile farmaceutice au impus o lege care nu mai obliga farmaciile sa faca preparate, pentru a face ele comert oriunde, chiar si intr-un chiosc. Nu cred ca vor ramâne mai mult de 3-4 farmacii in Bacau in care sa mai existe recepturi.”
„Nu trebuie sa fim simpli comercianti. Altadata, farmacistul era mai apropiat de bolnavi. Teoretic, si acum ar trebui sa faca la fel, ba chiar sa aiba in farmacie un spatiu in care sa stea de vorba confidential cu pacientul.”
