Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie a ales pentru proba la limba şi literatura română de la evaluarea naţională şi bacalaureat fragmente din operele lui Ioan Slavici (un basm), Octavian Paler („Deşertul pentru totdeauna”) şi George Călinescu („Ion Creangă. Viaţa şi opera”). A fost nevoie de câteva intervenţii ortografice (ex.: Târgu-Neamţ, în loc de Tîrgul-Neamţ) şi de punctuaţie (linii de pauză în locul virgulelor, pentru a marca vorbirea indirectă), dar uneori zelul specialiştilor din C.N.P.E.E. (vom folosi acest acronim, împreună cu cele pentru autori: I.S., O.P., G.C.) a fost păgubos. Ne-am folosit de ediţiile dinainte de 1990 ale scriitorilor citaţi. Cea mai nedreptăţită a fost virgula.
Virgule lipsă
- a) „gătită ca o împărăteasă[,] şi grea mâhnire o cuprindea” (I.S. a pus virgula, dar C.N.P.E.E. a eliminat-o, considerând că înaintea lui „şi” este interzisă, numai că aici e o virgulă adversativă, şi fiind echivalent cu „dar”); idem, pentru „mai ziseră şi ele[,] parc-ar fi ştiut vorba mamei” şi „iar nu încălţaţi ca oile – răspunseră ei –[,] şi sunt mulţi spini”;
- b) înlocuirea de către C.N.P.E.E. a virgulelor cu liniile de pauză a tulburat punctuaţia, încât a trebuit să punem noi, cititorii (sunt convins că şi elevii cu aplecare către corectitudinea scrisului), virgulele croşetate aici: „– Oiţelor, dragilor – le zise Lia –[,] ia veniţi la mama” (I.S.); „– Moşule – zise el către părintele Gheorghe –[,] hai la Humuleşti” (G.C.); virgula anunţă un cuvânt în cazul vocativ (dragilor, moşule);
- c) în cazul lui şi repetat, se impunea de asemenea virgula: „şi la dreapta[,] şi la stânga” (I.S.).
Virgule rele
Coordonarea prin joncţiune refuză virgula (aici, tot înaintea lui şi): „Ştiam că n-avem voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara, acasă[,] şi că ne era interzis să coborâm în sat înainte de căderea serii, orice s-ar fi întâmplat” (O.P.); „Nemaicrezând în puterea apelor de la Slănic[,] şi mai ales nemaicăpătând bilet gratuit de băi” (G.C.).
Interesant este că C.N.P.E.E. a pus între virgule adverbul totuşi, încălcându-se precizarea din „Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”: „Conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se despart prin virgulă” (§ 230) – „dulce eşti la fire şi[,] totuşi[,] mult mai ai să umbli” (I.S.). Util ar fi fost să elimine virgulele din pasajul „În iarna lui 1888, însă, Creangă” (G.C.).
Prima virgulă rea
Hipercorectitudinea a îndemnat la adăugarea de către C.N.P.E.E. a unei virgule aparent motivate, dar în fapt vinovată de întreruperea fluxului logic al lecturii: „Va fi avut credinţa că[,] dacă poetul învinge boala, oarecum asemănătoare cu a lui, ar fi biruit-o şi el” (G.C.). Suprimând enunţul voit explicativ, se ajunge la un nonsens: „Va fi avut credinţa că […] ar fi biruit-o şi el”.
Primiţi o temă?
Comparaţi: „Pieptul îi era umflat de hârtii, şi de acolo scoase” (G.C.); „Pieptul îi era umflat de hârtii şi, de acolo, scoase” (C.N.P.E.E.).
