Nu știu dacă primarii de azi sunt mai buni decât cei aleși în deceniul trecut sau vremurile sunt mai prielnice schimbărilor în bine. Cert este că aceste schimbări se produc și ne ridică, treptat, la standardele țărilor civilizate. Exemplele sunt nenumărate. Aproape toate cartierele dintr-un municipiu au fost lipsite de canalizare, cu excepția zonei centrale, ceea ce pare de neconceput. În urmă cu un an, au apărut echipe de constructori care au săpat șanțuri și au montat conducte. Lucrările fac parte din masterplanul județean, care e, de asemenea, parte din schimbarea despre care vorbeam.
Au fost sau vor fi construite centre culturale în unele comune, în foarte multe există, deja, centre afterschool și centre pentru vârstnici, au fost accesate fonduri pentru sisteme de iluminat cu celule fotovoltaice, au fost asfaltate drumurile agricole. Acele drumuri pe care circulă căruțe încărcate cu bostani, porumb sau baloți de paie. Primarul unui oraș cu 12.000 de locuitori vrea să construiască șosea de centură pentru a-i feri pe cetățeni de praf și gaze de eșapament. Tot el a cumpărat o bază sportivă pe care vrea să o modernizeze în beneficiul tinerilor.
Alt exemplu: un primar de comună i-a mobilizat pe agricultori și a reușit să-i convingă să se asocieze și să înființeze o cooperativă care poate obține un milion de euro din fondul de dezvoltare rurală. Altul vrea să construiască un adăpost pentru câinii nimănui. Satele de azi nu mai seamănă cu cele din 2000. Poate că lucrurile nu stau la fel în toată țara, dar Bacăul este unul dintre județele care n-au stat pe loc. Primării mici, cu angajați puțini, reușesc să atragă sume de zeci de ori mai mari decât bugetul lor anual și să alunge murdăria și disperarea din comunitate, să încurajeze dorința de a trăi mai bine, de a trăi într-un sat care se semene cu cele din Germania sau Franța.
Nu suntem un popor de adormiți și cască-gură la scandaluri. Dincolo de scena politică, enervant de agitată, oamenii se organizează, își fac planuri, își unesc forțele, construiesc, trăiesc.
