Vă rog să scuzați expresia din titlu! Cu atât mai mult cu cât urmează să o mai folosesc în text. Chiar fără puncte de suspensie. Sunt convins însă că mă veți înțelege. Și că îmi veți da dreptate. Pe bune că nu sunt un căcăcios! Totuși, există motive întemeiate să mă plâng. Mai întâi, trebuie să precizez că nu am avut niciodată o preferință aparte pentru un tip de hârtie igienică. Ba îmi amintesc că pe când aveam vreo zece ani am folosit în scopuri… dosnice revista „Lumea”.
Dracu știe de ce; poate că mă grăbeam să ies din nou la joacă și am rezolvat problema cu ce mi-a căzut în mână. Cert este că am rupt câteva pagini bune cu situația din Orientul Mijlociu și cu Brigăzile Roșii și țuști, înapoi la fotbal cu băieții. Evident că s-a înfundat canalizarea. Și, la fel de evident, a ieșit iureș mare atunci când, întoarsă de la piață, bunică-mea a fost oprită pe casa scării de vecinul de la 1, domnul Patrichi, care s-a plâns că, din cauza mea, la el în baie au dat pe dinafară alde Yasser Arafat și Aldo Moro.
Năucită de o asemenea ispravă, bunica a și uitat să-mi mai tragă vreun ghiont. Prin urmare, atunci am scăpat ieftin. Acum, însă, termenul „ieftin” iese total din cauză. Iată de ce: în urmă cu un an sau poate doi, am început să cumpăr o anumită marcă de hârtie igienică. Hârtia se prezenta ok (8 role, 154 cm, 3 straturi, celuloză 100%, simplă sau cu parfum de lavandă ori mușețel; mamă, ce am mai ajuns să mă pricep!), raportul calitate/ preț era și el în regulă și, lucru foarte important, produsul îl găseam la super-marketul aflat la doi pași.
Nu mai țin minte cât costa când am cumpărat prima oară, dar știu sigur că la începutul acestui an bătea undeva spre opt lei: 7,59 sau 7,99, cunoașteți șmecheria. După ce a început războiul din Ucraina, hârtia mea a urcat pe la 9 lei, iar la finalul primăverii trecuse de zece. În iunie, când m-am întors dintr-un concediu de două săptămâni costa 11 sau 12 lei, iar în septembrie bătea deja spre 14. Am continuat să o cumpăr. Asta până săptămâna trecută când, văzând eticheta cu prețul, era să fac pe mine, lucru total nerecomandat în situația de față. 18,39 lei! Pentru un, pardon, căcat de hârtie igienică!! Băi, ați înebunit? E hârtie de dos, nu o lucrare grafică de Andy Warhol. Ca să nu mai zic că pe raftul de deasupra era un pachet la 25 lei. Cică Premium, pana mea. Cum vă spuneam, nu sunt vreun căcăcios.
Totuși, merg și eu la budă, ca orice om. Prin urmare, m-am orientat spre un koor-papier mai ieftin. Până nu o ajunge și ăsta să coste cât un volan de Logan. La ce vremuri căcăcioase am ajuns să trăim, nu m-ar mira ca în scurt timp să apară experți care să ne explice că, pentru a face economie, e de preferat ca, după ce coborâm de pe tron, să sărim peste partea cu hârtia igienică și să trecem direct sub duș. Eventual, câte doi!
