„ Nu pot să spun că fac parte dintre acei actori care au fost norocoși să joace personaje sau să interpreteze roluri aproape de sufletul lor.”

Ce momente de „cumpănă” sau mai puțin plăcute ați întâmpinat în teatru de-a lungul timpului?

Teatrul e o lume cu destul de multe subterfugii, dar eu cred că la fel e lumea în general. Momentele dificile pentru mine în teatru au fost unele roluri. Cu toate acestea, a existat un singur moment, când într-adevăr, până la avanpremieră aveam convingerea că personajul respectiv m-a îngenuncheat și că nu este ceea ce trebuie. Este vorba despre spectacolul Casa Bernardei Alba (regia Gelu Badea), în care am avut un personaj secundar – Prudencia.

Spectacolul cel mai de suflet/„antipatic” a fost sau este?

La un moment dat, toate spectacolele înseamnă ceva pentru sufletul unui actor. Nu pot să spun că fac parte dintre acei actori care au fost norocoși să joace personaje sau să interpreteze roluri aproape de sufletul lor, dar atâta timp cât am fost distribuită într-un rol, pe parcurs m-am apropiat de personajul respectiv. Spunea cineva că un actor mare poate să facă dintr-un rol secundar un rol colosal, principal și un actor mic poate să facă dintr-un rol principal, un rol secundar.

Am jucat alături de Dinu Apetrei (a fost un actor-artist, pentru că nu toți actorii sunt și artiști. Fiecare are mai mult sau mai puțin har, iar Dinu Apetrei a fost unul dintre actorii care a făcut cinste și a sfințit acest teatru.) A fost primul spectacol în care am jucat – Cum se cuceresc femeile, de Woody Allen. Rolul principal și de întindere îl avea Dinu. Femeile erau niște mici sateliți care roiau în jurul personajului principal.

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”