Trăim într-o lume în care tehnologia ne înconjoară la fiecare pas, înlocuind detaliile banale ale vieţii cotidiene cu soluţii automate, digitale, aparent perfecte. Dar ce se întâmplă atunci când aceste soluţii ne trădează?
Mă uitam la eticheta cu preţul unui produs. În loc de preţ, scria cu litere mari: „NU MAI AM BATERIE”. Alte produse de pe raft aveau aceleaşi etichete, inclusiv mâncarea pentru pisici, deşi ştiam bine că aceasta nu are nevoie de baterie.
Situaţia era absurdă şi totodată revelatoare. Aceste etichete electronice, programate să ajusteze preţurile în funcţie de cererea pieţei sau de strategiile comerciale, şi-au pierdut şansa de a mai dicta regulile jocului.
Era o imagine simplă, dar puternică, o metaforă socială pentru vremurile noastre.
Societatea în care trăim pare să funcţioneze exact ca aceste etichete: un sistem central controlează fluxul de informaţii, schimbă regulile în mod arbitrar, ne dictează „adevărurile” zilei. Ieri purtam măşti, azi suntem cu Slava, iar mâine vom adopta cine şte ce alt set de reguli. Totul pentru maximizarea profitului, fie el economic, politic sau ideologic.
Dar ce se întâmplă atunci când acest sistem „omniscient” rămâne fără baterii? Ce se întâmplă atunci când resursele, fie ele energetice, psihologice sau sociale, încep să se epuizeze? Poate că, la fel ca etichetele, începem să vedem adevăratul chip al lumii noastre, unul fragil şi dependent de un combustibil invizibil.
Paradoxal, acest moment de „pană” ar putea fi o oportunitate. Lipsa bateriei este un moment de resetare, o şansă să reevaluăm ce contează cu adevărat. Poate că nu este nevoie de etichete electronice care să ajusteze preţurile în timp real. Poate că avem nevoie doar de simplitate şi autenticitate.
Indiferent cât de sofisticate ar fi sistemele noastre, ele nu sunt infailibile.
Oricât cărbune s-ar băga într-un cuptor întreţinut de lăcomie şi ambiţii, presiunea nu poate creşte la nesfârşit. La un moment dat, un copac căzut pe șine poate răsturna locomotiva, iar trenul progresului aparent infinit deraiază pe câmp.
Societatea noastră suportă mult şi acceptă compromisuri, dar, mai devreme sau mai târziu, un eveniment imprevizibil poate destrăma întreaga construcţie atent planificată de „băieţii deştepţi”.
Atunci, abia atunci, toți vor exclama ca băiețelul din poveste: Împăratul e gol!”
