In perioada interbelica, in ceea ce unora le place sa creada ca a fost cea mai infloritoare perioada a istoriei noastre, analfabetismul era la el acasa. Ca si saracia, bolile si foametea. Comunismul a adus o oarecare schimbare: acces gratuit la educatie pentru aproape toata lumea. Astazi, insa, educatia s-a transformat in afacere.
Chiar si asa, s-a banalizat: nu mai este un produs care sa se ceara. Cererea relativa fiind scazuta, pretuirea ei a coborât in egala masura. Si totusi, educatia este cheia pentru viitorul acestei tari.
Doar atunci când fortele politice vor intelege ca natiunea are nevoie de dascali bine pregatiti, platiti pe masura, care sa-i educe pe copii, care sa-i invete sa gândeasca, nu sa memoreze fraze si poezii, doar atunci se va putea pune temelia unei viitoare renasteri nationale.
E clar, pe drumul pe care mergem acum nu avem nici un viitor in afara aceluia de sclavi pentru unii sau altii. Fara educatie nu ne vom putea cere drepturile. Fara educatie vom continua sa importam chiar si cele mai banale produse in loc sa le producem la noi in tara. Fara un invatamânt serios nu vom mai fi in stare sa avem grija de noi, de sanatatea noastra, nu vom mai putea construi nimic. Poate doar cimitire si biserici.
Românul trebuie sa reinvete cum se invata si la ce foloseste invatatura, sa constientizeze ca solutia nu este sa taie din costuri ci sa produca mai mult pentru a-si permite sa cheltuiasca mai mult. Sa invete ca, daca vrei respect, trebuie intâi sa inveti sa respecti.
Respectul nu se cerseste, ci se obtine cu greu. Daca nu stii sa socotesti, vei fi inselat la magazin. Daca nu stii sa citesti o sa te prosteasca orice camatar/bancher care te va pune sa semnezi un contract. Daca nu stii sa gândesti, vei fi inselat mereu de politicienii care, laolalta cu vânzatorul si camatarul, isi vor baga mâinile in buzunarele tale.
Pentru ca prostia si domnia se platesc peste tot in lume.
