Profesorul Daniel Nicolescu (fost director al Colegiului Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău) şi-a strâns într-un volum cronicile de carte publicate de-a lungul timpului în mai multe publicaţii băcăuane, sub genericul “Dreptul la subiectivitate”.
Mottoul ales din Nichita Stănescu este foarte expresiv: „Să lăsăm obiectivitatea pentru roţile dinţate, pentru şuruburi şi pentru şaibe”, ca şi citatele din Umberto Eco, din cunoscuta sa lucrare „Opera aperta”, prin aceste referinţe Daniel Nicolescu vrând să-şi delimiteze modalităţile de abordare şi investigare a domeniului creaţiei.
De fapt, el nu scrie numai despre cărţi de poezie şi proză, ci şi despre evenimente culturale, reviste şcolare, concerte, vrând să cuprindă un fenomen cultural dintr-o anumită arie geografică în toată amploarea sa. Face, adică, jurnalism cultural bine documentat, în chip onest, corect, într-un stil clar, având întotdeauna în vedere şi dimensiunea educativă a informaţiei.
Cartea, recent apărută la Rovimed Publishers Bacău, are trei secţiuni, intitulate: Lumile din strigăt, Univers prozastic şi Însemnări (p) referenţiale. În prima parte sunt comentate mai multe volume de poezie, de reţinut fiind însemnările pe marginea liricii lui Victor Munteanu şi cele referitoare la debutul unei foarte interesante poete, Raluca Neagu, o fostă elevă a profesorului Nicolescu. În capitolul „Univers prozastic”, analize aplicate găsim la autorii Cornelia Ichim- Pompiliu, Adrian Lungu, Vasile Pavel. Cea de-a treia secţiune a cărţii este o miscellanea, cuprinzând articole diverse.
„Dreptul la subiectivitate” (cu nişte calde cuvinte introductive semnate de Calistrat Costin şi Cornelia Ichim-Pompiliu) este o contribuţie meritorie la ceea ce se numeşte localismul creator, Daniel Nicolescu consemnând conştiincios, cu mare atenţie, ba chiar cu multă generozitate, apariţiile editoriale ale unor concitadini, în cea mai mare parte. Notabilă (şi frumoasă) este deschiderea sa spre marea cultură, aspiraţia spre desăvârşire, credinţa că salvarea vine prin spirit.
