1. De ce n-au ratificat SUA, Rusia, China, Israel etc. statutul Curții Penale Internaționale, cea care judecă persoane vinovate de genocid, crime de război și crime împotriva umanități? Chiar așa: de ce?
2. Un aviator zicea că ,,războiul este un loc în care tinerii care nu se cunosc și nu se urăsc se ucid, prin decizii ale unor bătrâni care se cunosc și se urăsc, dar nu se ucid”. Războiul este eșecul diplomațiilor zămislite în spelunci locuite de ură.
3. În 2014, Kissinger, care cunoștea foarte bine istoria lumii, spunea că ,,Rusia trebuie să accepte că încercarea prin care vrea să forțeze Ucraina să devină un stat satelit” este sortită eșecului. În același timp recomanda Occidentului să priceapă că ,,pentru Rusia, Ucraina nu va fi niciodată doar o țară străină”. Preocuparea eternă a diplomațiilor – dacă Ucraina se alătură Estului sau Vestului – este periculoasă, spunea el, întrucât țara aceasta ar trebui să existe ca o punte între ele, nu ca un măr al discordiei. Nimeni nu a ținut seama de această sugestie. Rusia, prin agresorul Putin, nu a înțeles valorile și psihologia Occidentului. Occidentul nu a priceput nimic din istoria și psihologia Rusiei. Două tabere repetente, ar putea conchide Kissinger.
4. Soluția lui Putin: zero puncte de intersecție cu valorile umanului. Soluția Occidentului – promovarea flașnetară a mușchilor democrației –: un eșec. Ambele tabere fac trimitere la Hitler, neonazism, lagăre, holocaust, crematorii ambulante etc. Occidentul, nimic nou, prizonierul unor interese economice, este încă inconsecvent în sancțiuni. Statutul defensiv-democratic al NATO îi oferă doar rolul de semi-observator vorbăreț. Putin speculează criminal lașități și inconsecvențe, omenirea se ,,îmbogățește” cu un nou cimitir al eroilor. Suntem în punctul în care, din nou, respectul pentru viață este zero.
5. Dacă statutul Curții Penale Internaționale ar fi fost ratificat de către toți actorii, crimele de astăzi ar mai fi fost posibile? Parafrazând fabula, ne întrebăm: ,,Noi vrem responsabilitate numai pentru… căței?”
