Piata auto locala a crescut exponential, in ultimii ani, zeci de mii de masini de toate modelele si vechimile fiind aduse din afara tarii si vândute de bacauanii care se ocupa cu asa ceva si nu numai. Odata cu piata masinilor s-au diversificat si metodele prin care pot fi instrainate aceste bunuri mobile, uneori, la limita legalitatii.
Comodatul, descris de lege
Cel mai des folosit mijloc de a „transfera” cumva dreptul de proprietate asupra unei masini este comodatul auto incheiat in forma legalizata, in fata unui notar public. In alte conditii, actul de comodat poate fi incheiat fara a mai fi nevoie de parafa notarului, cum ar fi comodatul asupra unei locuinte, metoda la care apeleaza unii ca sa-si faca un sediu de firma, de exemplu, fara a presta servicii neaparat la acel domiciliu. Comodatul este un contract prevazut de Codul civil care transmite cu titlu gratuit folosinta unui bun si care trebuie sa se intocmeasca la cererea partilor si cu respectarea dispozitiilor legale. Potrivit legii, prin comodat, una dintre parti, numita comodant, transmite un bun in folosinta temporara (care se poate intinde si la mai mult de zece ani, maximum 49) si gratuita unei alte parti, denumite comodatar, cu obligatia ca aceasta din urma sa-l inapoieze proprietarului. Altfel spus, comodatul este un act gratuit, are un regim de donatie.
Când legea nu distinge…
Se stie românul este inventiv, descurcaret si, mereu, cauta sa gaseasca solutii pentru a ocoli legea, mai ales când aceasta este deficitara, are scapari. Asa s-a ajuns ca acest contract de comodat auto, in fapt, absolut legal, sa fie utilizat si de cei care au vrut sa-si instraineze un bun, ocolind plata unor taxe catre stat. Cum la comodatul auto este vorba taxe destul de mari (ex: taxa de mediu), mai ales in cazul masinilor vechi si poluante, unii bacauani au apelat la acest instrument. Prin urmare, asa-zisul vânzator este multumit ca a scapat de masina, iar „cumparatorul” de taxa de mediu. In termeni reali, comodatul auto este un act simulat, de imprumut al unui bun, care nu poate inlocui sub nicio forma actul de vânzare-cumparare.
Practic, acest contract nu este unul credibil. Chiar si asa, pâna mai anul trecut, in Bacau, au fost câtiva notari publici (e drept, nu multi) care au acceptat (cu destule riscuri) sa parafeze astfel de contacte, desi regulamentul profesional prevede ca obligatie principala a notarului aceea de „descoperi raporturile juridice adevarate dintre parti” inainte de a incheia un act juridic.
„Notarii trebuie sa descopere adevaratele raporturi jurdice dintre parti in cadrul unor astfel de contracte si, daca vor constata ca aceste raporturi pot fi fictive, sa refuze autentificarea lor. Din pacate, in ultimii ani, acest tip de contract a fost folosit, in toata tara, de multe ori pentru eludarea unor dispozitii legale care reglementau plata unor taxe si impozite.
Comodatul s-a utilizat, in cele mai frecvente cazuri, pentru transmiterea folosintei autoturismelor”, a declarat Stefan Isache, presedintele Camerei Notarilor Publici Bacau. El mai spune ca un exemplu sumar al unei eventuale fictivitati este relatia dintre parti care sunt total straine una de alta, intre ele neexistând niciodata un raport juridic gratuit, asa cum vrea sa fie comodatul. In aproape toate cazurile, intre parti exista raporturi patrimoniale, pecuniare. „In concret, bunul este, de fapt, vândut, iar pentru ca vânzarea presupune plata unor taxe speciale – taxa de mediu – atunci partile incheie un act fictiv. Din fericire, la noi, notarii refuza argumentat sa incheie astfel de acte. De altfel, de la Bucuresti (Uniunea Nationala a Notarilor Publici din România n.r.) ne-au transmis acest lucru”, a precizat Stefan Isache.
In loc de concluzii
Or, tocmai pentru ca legea nu distinge, in tara, inca mai sunt destui notari care fiecare, numai intr-un an, a legalizat sute de astfel de contracte. In acest context, este dificil de apreciat cam care sunt sumele care s-au inregistrat ca paguba la bugetul de stat prin neplata taxei de mediu. Cei care apeleaza la acest act trebuie sa stie faptul ca eventualele neajunsuri ulterioare nu ajung in sarcina comodatarului, ci a comodantului.
