Un meci de handbal din cadrul Campionatului Mondial nu are nicio legătură cu decizia unui primar de a monta niște cruci în Cimitirul internațional al eroilor din Valea Uzului. Cu toate acestea, fanii echipei maghiare, la meciul cu naționala noastră, au ridicat un banner pe care scria „Valea Uzului, pământ maghiar! 04/06/1920, totul înapoi”, aluzie la Tratatul de Pace de la Trianon.
Mai grav, s-au întors cu spatele când s-a intonat imnul României. Dragostea pentru țara ta nu te obligă la o purtare urâtă față de țările învecinate. Nici crucile amplasate fără autorizație, nici frustrările care vin din trecut nu au vreo legătură cu evenimentul sportiv din prezent. Unui stat mic nu i-a plăcut să fie mic și s-a lipit de un imperiu, cel mai mare după Rusia la vremea aceea, altuia i-a plăcut libertatea și a luptat pentru ea.
Oare cum e mai onorabil, să fii amanta unui rege și să te bucuri de adierea puterii sau să fii o soție modestă, care trăiește pe propriile picioare și muncește pentru familia sa? Întreb pentru un prieten. Edilul băcăuan a decis că și noi trebuie să avem o parcelă în Cimitirul internațional al eroilor din Valea Uzului pentru că în bătăliile de aici au murit și soldați români. Nu a avut răbdarea de a parcurge toate etapele legale, motiv pentru care decizia sa a fost atacată în instanță. A greșit și va fi nevoit să îndrepte greșeala.
Așa e corect. Totuși, mi-aș dori ca ocaua să fie aceeași pentru toți. De ce ne este teamă, mereu, că-i deranjăm pe frații noștri maghiari în timp ce ei se străduiesc să ne rănească? În cazul bannerului, japonezii au intervenit imediat. Când a fost arborat drapelul Ungariei în România sau nu a fost arborat drapelul României pe instituții publice în zile de sărbătoare și când au fost lansate mesaje extremiste, nu-mi amintesc ca autoritățile să fi reacționat.
