Când văd copiii din ziua de azi cu toate dispozitivele și tehnologia de care dispun, îmi amintesc cu un zâmbet de vremea copilăriei mele. În acea perioadă, să avem un dispozitiv cu care să înregistrăm imagini în mișcare era un vis prea îndepărtat pentru noi. Abia în clasa a opta am reușit să obțin un aparat de fotografiat, însă să scoți poze era o provocare financiară. Costul filmului și developarea fotografiilor erau considerate un lux.
Astăzi, o simplă excursie la baie oferă ocazia unei fete cochete să-și facă 100 de poze în oglindă. Văd cum copiii se maimuțăresc prin tot felul de videoclipuri, dar mă gândesc: ce ar fi fost dacă noi, pe vremuri, am fi avut aceste dispozitive? Cu siguranță, am fi făcut filme, am fi ecranizat povești sau piese de teatru. Să fi avut un telefon pe care să ascult muzică non-stop! Noi aveam un radio mic, model Ric2, cu o singură cască, la care ascultam emisiunile de la radio și ceva muzică. Astăzi, copiii ascultă manele sau alte tipuri de muzică pe care nu le înțeleg, dar pe vremea noastră, ne bucuram de fiecare notă muzicală ce răzbătea prin difuzor.
Să fi avut un dispozitiv de calcul! Toate calculele le făceam pe hârtie, cu creionul în mână. Filme și jocuri? Filmele le vedeam seara la TV sau la cinema, iar jocurile erau simple, dar fermecătoare. Aveam table de carton, cu zaruri și personaje de plastic: Dacii și Romanii, Nu te supăra frate, țintar, șah. Nu ne plângeam că ecranul e prea mic sau că nu are suficiente culori.
Dar să lăsăm telefonul. Computere, laptopuri, tablete? Nu am avut asemenea lucruri. Însă am avut cărți. Aveam săbii făcute din bradul de Crăciun, mitraliere din crengi, praștii și arcuri cu săgeți. Ne construim tunuri cu carbid și pistoale cu duză pentru a pocni. Băuturile acidulate și prăjiturile erau rare, poate o dată pe săptămână. În rest, ne mulțumeam cu apa de la robinet și fructele culese din copaci.
Mergeam la școală singuri, fără ca mama sau tata să ne ducă cu mașina până la poarta școlii. Jucam fotbal pe stradă cu mingi ieftine și nu ne plângeam că nu avem echipament cu numele fotbaliștilor celebri. Jocurile noastre cereau memorie, logică și cultură generală.
Poate că copiii din ziua de azi au multe lucruri frumoase și scumpe – haine de firmă, acces la informații și gadgeturi sclipitoare. Noi nu le-am avut. Dar nici nu le-am simțit lipsa. Ne-am descurcat cu ce am avut și am găsit bucurie în lucrurile simple. Mai trist este altceva: deși copiii din ziua de azi le au pe toate, nu le folosesc cu adevărat. Au telefoane cu o putere de calcul de câteva ori mai mare decât cea a computerului care a fost folosit de NASA pentru a trimite primele nave spațiale pe orbită, dar le folosesc pentru a discuta banalități pe rețelele sociale și, ocazional, pentru a da click pe vreun link care promite bani gratis și îi lasă fără contul de Facebook.
Privind înapoi, îmi dau seama că, deși tehnologia ne poate oferi multe, adevărata magie a copilăriei stă în simplitate, imaginație și bucuria de a descoperi lumea cu propriile resurse. Acestea sunt comorile pe care niciun gadget nu le poate înlocui.
