Normalitate

Acceptam cu prea multa usurinta normalitati construite. Se casca o prapastie in sânul invatamântului românesc, intre scolile centrului si cele ale periferiei, si noi acceptam diferentele acestea ca pe un dat natural. Olimpicii internationali la informatica ni se par la fel de firesti ca si alfabetizarea sub limitele acceptabilului a unora dintre candidatii la bacalaureat, ale caror „perle” sunt publicate anual de gazete. Premierea primilor e la fel de normala ca amuzamentul in cazul celorlalti. Sau nu?
Scolile izolate geografic si institutional de centrele puterii – la marginea municipiului, la marginea bugetului, la coada listei de investitii – ne atrag atentia doar când vedem rezultatele de la examenele nationale. Dar si atunci, dureaza doar o clipa, vedem rate de promovare dintr-o singura cifra si trecem mai departe, ii cautam pe „zecistii” colegiilor nationale. Elevii lor nu sunt premiati de primar in cadru festiv niciodata, profesorii nu sunt scaldati in recunostinta oficialitatilor la pensionare. Sunt scoli precare, unde generatii intregi de copii s-au furisat pe lânga examenele de absolvire tot asa cum s-au furisat patru ani de zile pe lânga peretii coscoviti, iar profesorii si-au pazit scaunul nu de vreun coleg ambitios si dornic de afirmare, ci ca sa nu se rupa sub ei in mijlocul orei. Siluete abia conturate, deprinse cu nebagarea in seama, o lume separata de exceptionalul nostru sistem educational, care acusi-acusi o sa ne aduca un Nobel.
Primaria creste de la an la an sumele pentru premierea merituosilor, dar pentru repararea internatelor, de pilda, nu se gasesc bani. Anul acesta au fost impartiti 390.000 de lei celor 465 de profesori, elevi si studenti. Din cele patru colegii vizitate de reporterii Desteptarii, care cazeaza anul acesta peste 500 de elevi in caminele lor, niciunul nu a primit bani pentru repararea internatelor, nici anul acesta – doar celor de la „Letea” li s-au promis 10.000 de lei. Mai sunt aproape trei luni, poate ii primesc. in rest, s-au descurcat din fonduri proprii. Conditiile sunt „normale”, cum spunea unul dintre directori. Se putea si mai rau. Se putea si mai bine. Asa e doar normal.