Alte duşuri. Tot reci
Nivelul lexico-semantic
Dacă prima serie de cunoştinţe (cele din domeniul foneticii) echivalează cu un duş foarte rece, cele care urmează sună familiar. Vocabularul e mai la îndemână decât clasificarea vocalelor şi a consoanelor, de pildă, aşa că cele cinci subdiviziuni („a. Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului; b. Sensul cuvintelor: sensul propriu şi sensul figurat; c. Relaţii semantice între cuvinte (sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie, polisemie); d. Îmbogăţirea vocabularului (mijloace interne, mijloace externe); e) Expresii şi locuţiuni”) sunt abordabile. Există totuşi câteva capcane pe care le putem evita dacă intrăm în intimitatea termenilor. Omonimia, de exemplu, nu este valabilă în cazul cuvântului „ochi”, pentru că între sensul de bază („organ al văzului”) şi cel secundar („aliment”, de pildă) există o… vizibilă legătură: când spargem oul în tigaie, acesta ia forma ochiului, nu a urechii, a nasului… Deci cuvântul „ochi” ilustrează polisemia. Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului se cer ramificate în derivare (cu prefixe sau cu sufixe), compunere (prin alăturare, prin contopire sau prin abreviere) şi schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea. Mijloacele externe sunt împrumuturile (neologismele) şi calcurile lingvistice (ex.: fr. faire antichambre a devenit rom. a face anticameră).
Nivelul morfologic
Sunt prevăzute toate cele zece părţi de vorbire: flexibile (verbul, substantivul, articolul, pronumele, adjectivul, numeralul) şi neflexibile (adverbul, conjuncţia, prepoziţia, interjecţia). Am păstrat ordinea propusă de minister: probabil s-a avut în vedere că verbul are capacitatea de a forma singur un enunţ, iar substantivul poate fi subiectul acestuia. Cu locul prepoziţiei nu mai putem fi de acord, câtă vreme aceasta este mai importantă în comunicare decât conjuncţia: un obiect poate sta „pe, lângă, sub, peste, în masă/ scaun/ casă etc.” Se cer pentru toate clasificarea, categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice.
Nivelul sintactic
Cuprinde, în programa discutată, sintaxa propoziţiei (subiectul, predicatul, atributul, complementul; clasificarea acestora) şi toată sintaxa frazei (cele 13 subordonate, raporturile sintactice şi mijloacele de exprimare a acestora, în propoziţie şi în frază). „Acordul dintre subiect şi predicat” e inexact: predicatul se acordă cu subiectul, şi nu invers.
Avem şi o bibliografie
Dintre cele 13 titluri, eu aş recomanda unul singur: „Manualele de Limba română, cl. a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a pentru Şcolile normale/ Liceele pedagogice/ Colegiile pedagogice (în vigoare)”. Sunt de fapt două manuale (IX-X, XI-XII), iar majusculele nu se justifică. Precizarea „în vigoare” este pentru profesorii de limba română de la cârma claselor cu profil pedagogic…
