Primul duş rece
Să recapitulăm: un absolvent de liceu pedagogic primeşte diploma pentru o dublă specializare (educator şi învăţător) fără ca în cei patru ani să i se predea măcar o oră de limba română. Situaţia datează după anul 2000, iar profesorii de specialitate ignoră – cu câteva excepţii – posibilitatea de a repara greşeala Ministerului: ei pot cere, cu totală îndreptăţire, conducerii liceului instituirea unui opţional dedicat limbii române. Câtă vreme la bacalaureat subiectele pentru absolvenţii de liceu pedagogic sunt diferite de ale celorlalţi prin suplimentarea cu o cerinţă din domeniul literaturii române (?), viitorii învăţători şi educatori se trezesc în faţa clasei sau grupei predându-le limba română probabil după… amintirile lor din urmă cu minimum 15 ani, adică din vremea când ei înşişi erau elevi sau preşcolari.
Primul duş rece vine după doi ani de practică la catedră, când proaspătul absolvent trebuie să susţină examenul de definitivare în învăţământ. (Înainte de 1990, durata era de trei ani de stagiu, iar în liceele pedagogice sau şcolile normale/ pedagogice se făceau patru, cinci sau şase ani de limba română, cu teză şi verificare la bacalaureat.)
Compoziţia apei foarte reci…
Ne-o comunică Ministerul Educaţiei în Programa pentru disciplina limba română şi literatura pentru copii şi metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii (învăţământ preşcolar în limba română) (Bucureşti, 2020). Ne oprim la a reproduce tematica primului capitol, păstrând ordonarea oficială: „1. FONETICĂ ŞI FONOLOGIE. a) Aparatul fonator şi sunetele limbii române; b) Clasificarea articulatorie şi acustică a vocalelor şi consoanelor limbii române. Semivocale; c) Corespondenţa dintre litere şi sunete; d) Segmentul vocalic: diftong, triftong, hiat; e) Silaba. Regulile silabaţiei în limba română; f) Ortografia şi despărţirea cuvintelor în silabe; g) Unităţile suprasegmentale intensive şi extensive (accentul şi intonaţia); h) Accentul. Reguli de folosire corectă a accentului în limba română. 2. PUNCTUAŢIE, ORTOGRAFIE ŞI ORTOEPIE. a) Principii care stau la baza ortografiei; b) Norme ortografice şi norme ortoepice; c) Semnele de punctuaţie şi de ortografie; d) Funcţionalitatea semnelor de punctuaţie şi a semnelor ortografice; e) Scrierea cu majusculă. Abrevierile”.
Am selectat subcapitolele referitoare la fonetica limbii române din două motive: pentru că la grădiniţă şi în primele două clase (pregătitoare şi clasa I) fonetica ocupă majoritatea spaţiului de predare-învăţare-evaluare (acum se formează şi se dezvoltă auzul fonematic al (pre)şcolarului) şi respectiv pentru că noţiunile de fonetică şi fonologie nu sunt la îndemâna oricui. Acest capitol a pătruns în manualele de specialitate abia după 1980.
Ioan Dănilă
.
