Un guvern se construiește, în vreme de criză, în cinci zile. La urgență. Așa ar proceda niște oameni responsabili, conștienți de starea dezastruoasă în care se află țara. Dar nu, PNL, partidul învestit neconstituțional să conducă destinele țării, și-a bătut joc mai bine de un an de țară, de popor, de economie, învățământ, sănătate, investiții. Ar fi putut fi un an crucial, cu bază de pornire sănătoasă pentru următorii ani.
Cu Florin Câțu la Palatul Victoria, nepregătit, orgolios, ranchiunos, răzbunător, cu un trecut destul de umbros, încărcat de suspiciuni și întrebări, am pierdut un an, în care nu am făcut nimic, nu am înaintat un pas, singurul lucru palpabil, tragic, din păcate, sunt miile morți din cauza virusului pandemic. O jumătate de an, încurajat de președintele țării, a subordonat țara unui amărât și inutil congres, în care a fost înscăunat președinte de partid. Tot lui Florin Câțu îi datorăm și bulibășeala cu formarea noului guvern, starea de confuzie și incertitudine fiind determinate de refuzul de a părăsi fotoliul de prim ministru, după ce a fost dat jos prin moțiune de cenzură, timp în care țara, populația au intrat în colaps economic și social, din care nu va ieși prea curând, dacă va ieși. În acest timp, multe țări au trecut la aplicarea programelor și proiectelor din Mecanismul de Redresare și Reziliență, atrăgând milioane de euro pentru dezvoltare.
România nu a adus niciun euro, unul singur, ca să nu mai spunem că nici banii din Bugetul național nu sunt cheltuiți. Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă în teritoriu. E jale și în multe administrații locale, exemplificând cu municipiul Bacău. O jumătate de an nu am avut buget, aici USR fiind „dirijorul” păgubos. Când s-a aprobat bugetul au început luptele politice dintre așa-zisa putere și așa-zisă opoziție. Întâi, primarul a eliminat viceprimarii din schemă, și-a burdușit schema de personal cu prieteni din campanie, dovediți incompetenți pentru funcții, astfel că moara merge în gol, consumând resurse și timp. Multiplicați, extindeți aceste situații la nivelul întregii țări și avem o imagine a dezastrului național, coordonat magistral de cel mai vechi partid din România, urmat de speranța năruită de pe eșichierul politic românesc. Am început o nouă săptămână tot fără guvern, dar tot mai aproape de un sfârșit de an căruia nu-i pot ura „La mulți ani!” Anul acesta urarea va fi „Mai bine lipsă”.
