Nietzsche și Dostoievski, doi nesăbuiți sublimi

Dostoievski și Nietzsche se apropie chiar și atunci când crezi că între ei s-au ivit mari prăpăstii. ,,La multe dintre personajele lui Dostoievski (…) suferința e anti-suferință, așa cum Zarathustra lui Nietzsche e, de fapt, un anti-Zarathustra, pe aceeași logică prin care antichristul devine Dionysos, adică ante-Christ”, scrie Ștefan Borbély. (,,Să te lași scris de străinul care urcă în tine”, postfață la volumul Aurei Christi, ,,Dostoievski–Nietzsche. Elogiul suferinței”, Editura Academiei Române, București, 2013, pag. 452). Același autor observă reacția celor doi în raport ,,cu progresia răului, ca reflex al binelui până la mistuire, adică sinucidere”. Cum putem evada din acest infern migrator? ,,Într-un singur fel: prin incriminarea lui Dumnezeu pentru lipsă de putere și ineficiență”, scrie Ștefan Borbély. Înfricoșat, Dostoievski nu ajunge până acolo, dar îl trimite pe Ivan să prospecteze terenul. Face arheologie spirituală. Nietzsche însă forțează decomplexat poarta, dă buzna și extinde paricidul până la cer. E o altă structură (protestantă?), o cu totul altă nesăbuință…” (Ibidem, pag. 451).

Dostoievski & Nietzsche… Un fel de poveste de adorație în care auzim mereu glasul lui Nietzsche: ,,…Dostoievski – singurul psiholog, în treacăt fie spus, de la care am avut ceva de învățat: este una dintre cele mai fericite întâmplări din viața mea, mai fericită decât descoperirea lui Stendhal…” (,,Amurgul idolilor”, Editura Eta, Cluj-Napoca, 1993, pag. 65). Și despre cine vorbește astfel Nietzsche: despre ,,acest om profund, care avea de zece ori dreptate să-i desconsidere pe germanii superficiali…” (Ibidem).

Dostoievski & Nietzsche… Dostoievski simte pericolul morții lui Dumnezeu în sufletul oamenilor; sau cel puțin în sufletul unora care seamănă cu ,,demonii” săi. Nietzsche constată că deja Dumnezeu a murit. Dostoievski își biciuiește toate resursele persuasive pentru reîntoarcerea la valorile creștine ortodoxe. Nietzsche nu propune întoarcerea la creștinism, pe care-l consideră nihilist, o metafizică de călău. Dar el nu este naivul de serviciu al lumii. Va avertiza că dacă din această moarte a lui Dumnezeu nu va rezulta profitul zămislirii unor valori noi, drumul către pierzanie este deschis. ,,Ca și eroarea lui Ivan, scrie Ileana Mălăncioiu, eroarea lui Nietzsche nu implică, desigur, necesitatea întoarcerii la idealul evanghelic: un Dumnezeu mort nu mai poate salva pe nimeni. Soluția nu poate fi niciun Dumnezeu situat în afara omului, nici omul-Dumnezeu”. (,,Vina tragică. Tragicii greci. Shakespeare. Dostoievski. Kafka”, Editura Cartea Românească, București, 1978, pag. 75).

Dostoievski & Nietzsche. Doi dintre marii aventurieri ai spiritului. Doi nesăbuiți sublimi. Poate cei mai mari nesăbuiți ai Lumii. Niște nesăbuiți care n-au poposit în eșec. Au intrat în istoria cea tulburător de cuceritoare a Strigătului care locuiește în noi. Sunt doi nenorociți trăitori pe jarul unor îndrăzneli de poveste, pe care Norocul Riscului și Norocul Inimii i-au făcut frați nevitregi de cruce cu evadarea noastră din peștera idolatrizării. Dostoievski și Nietzsche: un tandem spiritual aiuritor de acaparator, care a dezmorțit spiritele neatinse încă de mucegaiul tuturor lâncezelilor. Dostoievski aruncă bumerangul în Lume, îl așteaptă, cercetează ce răni a reușit să cauterizeze, îl aruncă iar și iar, invocând bucuria suferinței și izbânda mântuirii. Mântuire prin Frumusețe, mai ales. Liviu Antonesei zice că Dostoievski trăia vremuri naive, din această perspectivă a mântuirii. Oare? Urmează să ne ,,răfuim” (pe această temă).

Putem scoate cuțitele karamazoviene de la brâul cugetării. Nietzsche trimite către lume un potop de bumeranguri, se ferește de ele și așteaptă ca acestea să ruineze tot ce ating, căci numai pe ruine dezinfectate moral, crede el, poate fi înfiripată nașterea unei noi supraviețuiri decente. Amândoi vizează același țel. În arta împrietenirii cu bumerangul, însă, oftatul, stilul, credința și metaforele sunt sensibil diferite. Dar spectacolul ideatic este, în ambele situații, unul tulburător de fermecător. Să ratezi spectacolul oferit de acești doi uriași actori ai Spiritului este un eșec.