Sunt cuvintele poetului sârb Adam Puslojić (n. 1943), pentru a se apăra în faţa celor ce au susţinut că versurile sale sunt influenţate de marea literatură a lui Nichita Stănescu. (Reamintim că cei doi au fost foarte buni prieteni.) „Poeţii adevăraţi au fost încântaţi de Nichita, nu inspiraţi“, a mai spus autorul volumului „Pasărea dezaripată“ („Minerva“, 1972, în prezentarea şi traducerea lui Nichita Stănescu). Cele trei versuri ale poeziei care dă titlul volumului par exerciţiul de virtuozitate a doi pianişti într-un act interpretativ simultan: „Pasăre/dă-mi aripile tale/nezburat să rămân“. (Poeziile din volum „le-am lucrat chiar cu autorul lor, într-un şir de nopţi de meritată tensiune estetică“, spune Nichita în „Prezentare“. Să-l credem?) „Cu o vorbire tunătoare şi timidă, metaforică şi pasionată“, cum li se înfăţişează şi băcăuanilor în zilele de 9 şi 10 octombrie a.c., Adam Puslojić va fi fermecat auzul şi văzul poetului necuvintelor.
La trei ani de la despărţirea de Nichita (1983), Editura „Univers“ a tipărit o antologie a poetului sârb, „Apă de băut“, începând cu „Există pământ“ (1967) şi încheind cu „Gura încătuşată“ (1982), în tălmăcirea lui Nichita Stănescu şi a lui Ioan Flora. Postfaţa lui Mircea Tomuş aşază în titlu o confesiune din poemul „Ramuri învecinate“ (în text, „gemene“): „Ca poet, sânt redus la propriul meu limbaj“. Această vizibilă artă poetică e susţinută de alcătuiri oarecum similare: „Încă nu există forma/în care te-aş îmbrăca“ (distihul 11); „Textul, lasă-l în seama cititorului,/tu înghite literele (d. 12); „Litera A ei o pronunţă/atât de diferit/de parcă ar fi vorba/de oricare altă literă“ (catren final). Se confirmă ideea că de la Nichita nu se poate împrumuta decât tensiunea lirismului.
După 1990, Gheorghe Pârja a publicat un „dialog deschis cu Adam Puslojić“ „despre Nichita Stănescu şi alţi poeţi din lume“ (Ed. Du Style, 1998). Notăm de aici răspunsul lui Nichita la întrebarea poetului sârb: „Ce volum din poezia română vrei să-ţi traduc imediat?“ „Plumb, de Bacovia“.
În 1978, Editura „Minerva“ tipărise la Bucureşti ediţia bilingvă româno-sârbocroată „Patru poeţi – Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga“, în tălmăcirea – se înţelege – a lui Adam Puslojić. Transcriem de aici câte o strofă în ambele versiuni: „De-atâtea nopţi aud plouând,/Aud materia plângând…/Sânt singur, şi mă duce-un gând/Spre locuinţele lacustre“ (Lacustră); „Slušam kišu noćima što pada,/Plač materije slušam…/Stojim sâm, i misao me tada/Odvodi prema sojenicama“ (Sojenica); „Ninge mereu în zarea-nnoptată…/Şi-acum când geamuri triste se aprind/Spre abator vin lupii licărind./– Iubito, sânt eu la uşa îngheţată“ (Tablou de iarnă); „Veje večno u večernjim satima…/U tužnim oknima pale lojanicu./Cakleć, vuci već pošli na klanicu./– Ja sam to, draga, u smrzlim vratima“ (Zimska slika); „La geam tuşeşte-o fată/În bólnavul amurg;/Şi s-a făcut batista/Ca frunzele ce curg“ (Amurg); „Deva na prozoru kašlje/U sumrak bola, i tada/Maramica joj postaje/Kô lisje što dole pada (Sumrak); „Veacul m-a făcut/Atât de cult,/Încât mă uit/Peste oameni“ (Vizită); „Vek me je učinio/Tako naučenim/Da sada gledam/Ponad ljudi“ (Poseta).
Adam Puslojić – purtător de cuvânt al poeziei noastre, demn de admiraţia totală şi perenă a românilor.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.