Nu ne-a întrebat nimeni dacă suntem sau nu de acord cu amenajarea unor piste pentru biciclete. Proiectul s-a votat în Consiliul local, a stat, cred, în dezbatere publică o vreme, noi am uitat și lucrarea a început. Despre modernizarea iluminatului public, știam de mai mulți ani, era necesar și grabnic introdus. Două lucrări mari, care presupun intervenții masive în structura stradală și pietonală.
Până la un punct, totul pare în regulă: licitații, finanțare, termene, verificări, calitate etc. S-a întâmplat la ce nu s-a așteptat nimeni, nici administrația locală, nici băcăuanii: cele două investiții s-au suprapus, atât ca termene cât, și mai ales, ca spațiu: aceleași străzi, bulevarde, trotuare sunt dislocate, măcelărite, pe de o parte de șanțurile care îngroapă cablurile electrice, iar pe de altă parte, de șanțuri, borduri, scurgeri necesare pistelor.
Totul a mers aproape bine vreo lună-două, după care s-a instalat haosul, degringolada, harababura specific românească, lucrările se suprapun, unele sunt executate pe jumătate, sunt părăsite și încep pe altă stradă, astfel că orașul este blocat, lucrările nu mai sunt coordonate, echipele de lucru dispar cu săptămânile etc., etc.
Nimeni nu înțelege de ce nu se lucrează pe strada X până la finalizare, termini și te muți pe altă stradă. La pistele pentru biciclete se lucrează prin tot orașul. De ce nu este organizare, pe străzi, pe trasee, pe termene?
Cred că este timpul să se spună stop: două zile gândim, se analizează stadiul fiecărei lucrări, pus pe calculator, introdusă ordinea, altfel ne prinde iarna cu orașul dezgolit, găurit, blocat. În loc să ne bucurăm, avem parte de o bătaie de joc, amplificată de incompetență și proastă gestionare a două investiții importante, care, în loc să aducă beneficii și confort, au adus nemulțumiri, dezordine, nervi și pierderi economice.
