A sunat din nou clopoțelul. Cam dogit. Elevi fără manuale, elevi cărora din lipsă de spații li s-a redus ora de curs la 30 de minute, sute de școli cu toaleta în curte și fără autorizații care vizează siguranța vieții… Ministerul și administrațiile locale fabrică scuze. Istoria este veche. De sute și sute de ani…
Povestea cu toaleta în curte îmi aduce aminte de o întâmplare relatată de G. T. Kirileanu (preluată de noi din „În plină lumină”, Editura Babel, 2019, volumul lui Constantin Călin). Redau întâmplarea, cu speranța că nu voi lovi prea mult în pudoarea unora; e vorba, totuși, despre closet: „Mareșalul german Mackensen, în timpul ocupației României, făcea vizite prin sate însoțit de un aghiotant care știa românește. La o casă a spus aghiotantului că ar avea nevoie de closet. Acesta întreabă pe săteanul [de acolo] unde-i closetul. Săteanul îi arată un loc afară. Mareșalul, indignat, ocărăște țara asta necivilizată. Iar săteanul, aflând despre cauza ocărilor, dă un răspuns la care mareșalul a făcut mult haz: – Dacă am fi ajuns să avem și noi closet, ne-am fi câcat noi în țara Dumneavoastră, iar nu Dumneavoastră în țara noastră!” Universitarul Constantin Călin concluzionează scurt: „Răspuns valabil, încă, și astăzi”.
La limită, am putea spune că tema toaletei deţine cheia civilizaţiei. În 3300 î.Hr., mesopotamienii foloseau țevi pentru apa reziduală, iar împăratul Sargon I (1920-1881 î.Hr.) a construit latrine în palat. Prin 315 d. Hr., romanii și grecii nu erau străini de această invenție. Roger-Henri Guerrand a scris O istorie culturală a toaletelor (publicată de Editura Art, 2014). Dacă-mi poate pune cineva la dispoziție lista școlilor care nu au toalete în incinta clădirilor, aș fi dispus să trimit, gratuit, desigur, primarilor din acele localități cartea lui Guerrand. Ar fi o lectură civilizatoare. Cel puțin așa sper.
