De mineriade nu s-a vorbit, în România, până în primii ani ’90. Greva minerilor din 1977 este abia astăzi supranumită „mineriadă”. Termenul de mineriadă nu exista în dicționare, dar a apărut în limbajul populației române după evenimentele din 1989 și desemna violențele produse de minerii adunați în Piața Revoluției și în Piața Universității. Astfel de manifestații au avut loc în repetate rânduri în București.
Acum, ieșirea președintelui printre cei care, dintr-un motiv sau altul, protestează prin piețele centrale ale orașelor este caracterizată, automat, tot ca o participare la mineriadă. Opinia îi aparține domnului Liviu Dragnea, al cărui partid a propus, între altele, grațierea pedepselor cu închisoarea de până la cinci ani. Președintele PSD s-a întors din America, de la înscăunarea lui Donald Trump, și a dat cu nasul de președintele Iohannis printre protestatarii care acuzau tocmai intenția de grațiere propusă de guvernul Grindeanu.
„L-am găsit pe președintele României în fruntea unei noi mineriade” – a scris pe propia pagină de facebook Liviu Dragnea. Și a adăugat că protestele au fost „un început de lovitură de stat”.
Despre mineriadele de acum mai bine de 25 de ani încă nu s-a spus totul, nu s-au tras concluziile definitive. Au fost, oricum, o pată pe obrazul României, dar să vezi de-acum orice revoltă populară ca o mineriadă e prea mult. Nu toți minerii sunt vinovați de fostele mineriade. Ba, minerii, câți or mai fi, rămân chiar un lot de muncitori de toată stima.
Apoi, ar avea sau nu președintele României voie să-și exprime nemulțumirea ca tot omul, la o manifestație de stradă? Da, președintele are un anume statut, nu e chiar oricine, și apoi în spatele lui stau mereu, fie și ascunse, oarece interese politice. Apare președintele la protest, gata, e mineriadă!
Ce mineriadă, domnule Dragnea? Nici mineriadele nu mai sunt ce-au fost.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
