Niste candidati care s-au comportat ca niste golani in timpul campaniei electorale, atacându-si adversarii ca niste smintiti care credeau ca insulta este vedeta spiritului, imi sugereaza acum, insistent, ca „ar trebui sa uitam de toate cele spuse, caci asa este in campania electorala”. La mine in sat, insilor de teapa acestora li se spunea simplu: gherbedei. Oamenii acestia fara onoare erau considerati ragalii ale comunitatii.
Dar, ce mai tura-vura, nici golanii nu mai sunt ce-au fost! Va mai aduceti aminte de „Golanii” lui Rebreanu? Asa gogomani cum erau, macar aveau uneori sentimente de om si erau sinceri. „Sa nu ma prostesti, Marghiolito scumpa, ca te sugrum si-ti strivesc teasta ca la un pui de napârca…Uf!”, zice disperatul amorezat Gonea. Când unul il trage de guler – „- Ce-i cu tine, Goneo?… Ce-ai de umbli asa, ca un mahalagiu de provincie?” – golanul de el chiar isi da seama ca este in ofsaid mare: „Degeaba ma cred eu baiat destept, sunt mai netot ca orice huiduma…”
Asa golani cum erau, golanii mai vechisori erau prieteni cu introspectia, ofereau, in cele din urma, diagnostice realiste pentru spiritul lor de gherbedei. Pe golanii electorali de astazi n-am sa-i uit/iert, decât atunci când vor iesi public si fiecare dintre ei va rosti, aidoma golanului Gonea: „Degeaba ma cred eu baiat destept, sunt mai netot ca orice huiduma!…”
Dar unii dintre acesti golani electorali spun ca sunt prea mândri pentru a recurge la acest gen de mea culpa si nu exclud ca si in viitor sa se comporte tot ca niste golani. Le reamintesc avertismentul tandrului golan Gonea: „- S-a umplut paharul, mândro!… O sa te stâlcesc acuma, acuma o să-ti rup ciolanele!” Democratia are, si ea, ciomegele ei.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
