Numai când il vedeam pe la TV pe individul Plesita cum improsca tot soiul de nemernicii imi venea sa arunc televizorul pe geam. Ma enerva si lipsa de reactie a autoritatilor, care, i-au platit o „pensie nesimtita”, cum zicea cândva prezidentiabilul, de peste 55 de milioane de lei vechi, pâna ce tortionarul a trecut la cele vesnice.
Abia la trei ani dupa moartea criminalului, s-a gasit cineva care sa incerce, macar, sa linisteasca tupeul iesit din comun al indivizilor de teapa lui Plesita, pastrat neschimbat si la 50 de ani de la comiterea atrocitatilor din puscariile comuniste. Fostul comandant al Penintenciarului Râmnicu Sarat, Alexandru Visinescu, a venit la audierile de la Parchet cu acelasi tupeu deja stiut de toata lumea, fluturând sub nasul ziaristilor, un talon de pensie.
Aflam ca omul primeste lunar nu mai putin de 3.296 de lei. Un mizilic, ar putea spune rubedeniile lui Visinescu, numai ca cei aproape 1.000 de dolari nu-i incaseaza pentru ca a facut vreo fapta de arme in Crimeea celui de-al doilea razboi mondial, si nici nu a marit cumva PIB-ul României, creând bunastare poporului. Dimpotriva, l-a supus la cele mai cumplite torturi, zdrobind trupuri lipsite de posibilitatea de a se apara si mutilând de-a pururea destine. E primul acuzat de genocid de pâna acum (sper ca nu si ultimul) de dupa 1989, Si sotii Ceausescu au fost condamnati pentru genocid.
Mai putin leprele Dinca, Bobu, Postelnicu si Manescu, invinuiti initial de complicitate la genocid, dar scapati in urma schimbarii incadrarilor juridice. Procese au fost si impotriva nazistilor implicati in exterminarile din lagare, tot pentru genocid sau complicitate la genocid. Numai ca ei au fost executati. Nu m-astept sa se ia aceasi masura si in cazul lui Visinescu, ar fi o deviere impardonabila de la etica crestina. Stiu ca legea româna pedepseste cu închisoarea pe viata sau de la 15 la 25 de ani faptele de genocid.
Ma gândesc, insa, cu necaz la traiul mizer al parintilor nostri pensionari, care primesc pensii de nici 200 de euro. Si la urmasii detinutilor politici chinuiti in puscariile comuniste de Maromet, maturatorul analfabet ajuns comandant de inchisori ori de Enoiu – supranumit „Macelarul de la Interne”. La ei sa se gândeasca cu prioritate maria sa statul si apoi la isteria câinilor comunitari sau a Rosiei Montana. Fiindca nici genocidul nu-i un moft. In niciun caz. Am zis.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
