În 1905, New York City era un oraș plin de viață și în continuă transformare, iar taxiurile galbene iconice nu își făcuseră încă apariția pe străzile aglomerate. În acea perioadă, taxiurile din oraș erau fie trăsuri trase de cai, fie vehicule motorizate timpurii, marcând o etapă de tranziție importantă în evoluția transportului urban din secolul al XX-lea.
Una dintre cele mai notabile inovații în materie de taxiuri în New York-ul anilor 1900 a fost introducerea taxiurilor electrice, lansate în 1899 de către Electric Vehicle Company. Aceste taxiuri electrice erau o noutate pentru locuitorii orașului, fiind silențioase și lipsind de fumul și zgomotul motoarelor pe benzină. Cu toate acestea, popularitatea lor a fost limitată din cauza autonomiei reduse a vehiculelor electrice și a costurilor mari de întreținere, ceea ce le-a împiedicat să devină dominante în peisajul urban al vremii.
Până în 1905, taxiurile motorizate pe benzină începeau să câștige teren, devenind din ce în ce mai comune. Aceste taxiuri erau adesea vehicule mari, cu design deschis, având loc pentru mai mulți pasageri, reflectând preferințele de design ale epocii. De asemenea, erau echipate cu aparate de taxat (metre), o inovație care făcea serviciul de taxi mai transparent și de încredere pentru călători. Această introducere a contorizării tarifelor a contribuit la profesionalizarea industriei de taxiuri și a fost un prim pas spre modernizarea transportului public în New York.
Apariția taxiurilor motorizate a marcat începutul unei schimbări semnificative în transportul urban. Aceste prime taxiuri au contribuit la creșterea mobilității locuitorilor din oraș și au pus bazele rețelelor extinse de taxiuri care aveau să devină o caracteristică definitorie a New York-ului în deceniile următoare.
Fotografia unui taxi din New York din 1905 surprinde o epocă de tranziție, oferind o imagine de ansamblu a începuturilor taxiurilor motorizate și a modului în care acestea au schimbat peisajul transportului urban din oraș.
