Îmi dau seama că, la noi, pentru cei mai mulţi, e destul de dificil să fii primar de ţară, dacă nu ştii cu ce se mănâncă, nici nu ai reale calităţi de gospodar şi, mai ales, sprijin politic. Vă întreb: câţi au reuşit ca independenţi?
Şi pentru cât timp? Să fim serioşi, primele felii (şi cele mai mari) din repartiţiile bugetare se duc la primarii din ograda „câştigătorilor”. Altfel, de ce credeţi că, în preajma alegerilor locale sau imediat după, mulţi migrează către formaţiunea care a preluat conducerea ţării?! În fine, cert e că, la ţară, e nevoie de mulţi bani. Încă.
Dacă mai pică şi o inundaţie peste tine, ală eşti, te zbaţi ca peştele pe uscat. Poţi să faci tumbe, că tot n-ajung banii la tine, dacă nu ai culoarea care trebuie. Grav e şi că, în satul românesc, s-a răsturnat căruţa cu investiţii proaste. Din ce s-a cheltuit până acum, o mare parte s-a dus pe investiţii absolut neinspirate, împotriva logicii, inutile, fără…viitor şi, mai rău, falimentare pentru bugetul public local.
De altfel, câte spaţii pentru joacă, cu tobogane, leagăne, gropi de nisip etc (nefolosite aproape niciodată de micuţi) s-au amenajat prin satele de peste tot? N-aţi văzut că, la ţară, primele „investiţii” au fost făcute în reabilitarea sau ridicarea de la temelie a sediilor de primărie?! Asta era prioritatea sătenilor?!
Când, la o adică, ţăranului (şi nu numai) i-ar fi convenit măcar drumuri bune să aibă sau bec în tindă, că, în rest, Dumnezeu cu mila! Dacă nu există o mână de oameni deştepţi pe la primărie, cu iniţiativă, care să se apuce de proiecte europene, vax albina bani de la centru. Şi, uite aşa, trec cei patru ani, după care mai vrei alţi patru, iar comuna rămâne tot la…coada vacii. De ce?
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
