Nu e ușor
Să fii urmașul biologic al unui învățat – în cazul de mai jos, un uriaș filolog – e o mare dificultate sau, dimpotrivă, poate fi un fapt oarecare. Nu mai este lângă el veghetorul a toate, inclusiv al datoriei de a pune la locul lor manuscrise, documente, cărți și publicații, așa încât copilul/copiii poate/pot ignora o obligație morală (rezolvată, în unele fericite cazuri, de instituțiile specializate din domeniul ştiinţei ori al culturii).
Model de slujire a memoriei culturale
Aşa am găsit că a fost profesoara Corina Tîrnăveanu (21 oct. 1928, Iași – 24 febr. 2020, Târgu-Mureș), fiica savantului Giorge Pascu (1 dec. 1882, Bacău – 16 apr. 1951, Zlatna, jud. Alba), care și-a propus să asigure protecția necesară unui fond arhivistic extrem e valoros. În cartea pe care am semnat-o împreună, „Știință și destin – Giorge Pascu” (lansată la Zlatna, Târgu-Mureș și Bacău, adică în triunghiul conturat de localitățile strict biografice: a ultimului popas, a domiciliului fiicei, respectiv localitatea natală), am scris despre faptul că în anul 1952, adică la un an de la decesul tatălui, ea a izbutit să recupereze lăzile cu cărți, cât și manuscrisele, de la diverse persoane din Zlatna. O parte, reprezentând jurnalul filologului, a văzut lumina tiparului în lucrarea amintită, iar altele așteaptă momentul prielnic pentru a fi încredințate publicului.
Filologă naturală
Deși DOOM-ul specifică pentru femininul acesta că este folosit rar, în cazul fiicei lui Giorge Pascu nu putem spune decât că se confirmă descendența naturală. Ca profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureș, s-a remarcat prin calități pe care le-am văzut întâi în portretul profesional al tatălui: solidă pregătire, exigență măsurată și continuă, corectitudine exemplară. Un fost elev al Corinei, Tudor Cătineanu – universitar, filozof, scriitor –, notează în legătură cu orele de liceu: „Limba română este frumoasă cel puțin pentru faptul că este a noastră; literatura scrisă în această limbă (care nu este nici latina, nici rusa) este și ea frumoasă când este. […] Sigură pe sine în propoziții, profesoara preda, cum ar spune Nichita Stănescu, «în dulcele stil clasic»: calm, dar euritmat, clar și precis, cu încărcătura afectivă necesară”.
Curiozități lexicale
Într-o convorbire telefonică (26 ian. 2020) cu Corina Tîrnăveanu, m-am ales cu o mirare lexicologică – deprindere moștenită de la tatăl său: „Cum se face că un cuvânt ca «ioc», foarte răspândit pe vremea mea în Moldova, să fie resimțit în Transilvania și Muntenia ca un element nou intrat în limbă?” Cuvântul, din turcescul „yok”, are utilizare în registrele popular și familiar și înseamnă „nu; nimic; defel; câtuși de puțin”. Din DEX lipsește „deloc”. Spirit viu!
