În fiecare an, când se apropie data de naștere a marelui poet simbolist George Bacovia, îmi aduc aminte de marea sărbătoare dedicată Poetului, născut aici, în Bacău, din anul 1971. Atunci, în acei ani din plină dictatură, s-au găsit oameni, s-au găsit bani, dar mai ales înțelegere și iubire pentru cel mai de seamă reprezentant al culturii locale și naționale: George Bacovia. Sigur că Bacăul a avut și are și alte personalități remarcabile ale culturii și științei, însă Bacovia este Unic printre unici.
El a scos Bacăul din anonimat, el l-a ridicat la rang de mare oraș unde se nasc genii. Anii se adună, trec, și am avut și am ocazia să compar, să apreciez cum este perceput, omagiat și sărbătorit, atât de oamenii de cultură, de instituții și de publicul larg, în anii din urmă. Din ce în ce mai sărăcuț, din ce în ce mai static, searbăd, de parcă ne-ar fi rușine să strigăm în gura mare că trăim într-un oraș al cărui nume este sinonim cu cel al Poetului. Pur și simplu, repet, ne este rușine, ca să nu spun alte cuvinte, care nu ne fac cinste. Avem un mare Poet, o mare personaliotate a literaturii române, sunt în Bacău oameni care gândesc pozitiv, bani s-ar mai găsi, se pare că ducem lipsă de idei și inițiativă.
Am făcut zilele acestea un tur al orașului, ca în fiecare an, să văd, să simt pulsul bacovian. Două – trei afișe pe ici pe colo, niciun semn prin cartiere, niciun baner, niciun spoot luminos: E ziua lui Bacovia. George Bacovia. Anul acesta este unul special, se împlinesc 140 de ani de la naștere și am bucuria să constat că artiștii plastici, în premieră, marchează această zi. Pictori, graficieni, artiști vizuali, caricaturiști au umplut sălile de expoziții, galeriile de artă, muzeele, cu lucrări dedicate lui George Bacovia. Programul este publicat în această ediție.
Toate cele trei expoziții sunt un miracol, ceva care nu se întâmplă și nu se vede decât odată, la 140 de ani! Un an mai bun pentru Bacovia, dacă aducem în prim plan și Toamna Bacoviană, organizată de Uniunea Scriitorilor. Mai sunt însă în Bacău, un teatru care-i poartă numele, o filarmonică, licee, școli, universități, mai suntem noi, bacovieni de când ne știm. Un bust, o statuie, nu s-au mai ridicat prin oraș de zeci de ani! Mi-aș dori o sărbătoare la care să participăm toți, să deschidem un volum, să citim o poezie.
De George Bacovia. Poate la anul, poate la 150 de ani.
