De doua decenii ducem o lupta surda cu trecutul si din aceasta cauza nu putem sa ne intoarcem privirile spre viitor. Traim in trecut, pentru trecut, mistuiti de pasiunile trecutului. Platim polite pentru ceea ce s-a intâmplat cândva si nu ne interesam aproape deloc de ceea ce va veni.
Nu suntem in stare sa facem un program pentru viitor; copiii ii pecetluim de mici cu pacatele trecutului in loc sa-i eliberam de griji si de vina de a se fi nascut pe acest pamânt. N-am fost in stare in doua decenii sa aplicam o lege a restituire a pamânturilor si, din acest motiv ne-am amanetat viitorul. Avem cea mai mare suprafata de teren arabil pe cap de locuitor in lume si importam alimente.
Pentru ca mereu, in loc sa pasim inainte, ne intoarcem spre trecut sa mai platim o polita.
Si de asta profita toti cei cu care intram in contact. Ba, unii ne mai si intarâta, ne imping de la spate sa mai sapam putin prin trecut, prin arhive, prin memoria colectiva ca sa mai construim un zid catre viitor.
Caci acesta este secretul: cine neglijeaza viitorul, risca sa ramâna blocat in trecut. Si noi ne batem sa ramânem izolati intr-un conflict perpetuu cu noi insine, intr-un efort permanent de a reevalua faptele pentru a demonstra altora ca am procedat corect. Când, de fapt, trebuie sa ne impacam cu greselile noastre, sa le recunoastem si sa avem grija sa nu le mai repetam. Si, apoi, sa incepem sa ne construim viitorul…
