Asa-l stiu toti din zona. S-a nascut la o mie de metri de lac, in satul Popesti. Lacul nu exista. A aparut treizeci de ani mai târziu printre dealurile Gaiceanei. Un plan de regularizare a pâraielor de pe la sfârsitul anilor saptezeci includea si aceasta zona. Asa s-au creat artificial luciile de apa din partea estica a judetului: Bibiresti, Horgesti, Antohesti.
Un plan bine gândit, cu scopul de a construi baraje pentru acumulari de apa atât pentru piscicultura cât si pentru irigatii. Nicusor Mihalachi a vazut cum ia nastere in timp lacul de la Gaiceana. “Toti din familia mea sunt Mihalache. Dar notarului ala de atunci, cu patru clase câte avea, asa i sa parut lui ca suna mai bine. M-a inscris cu i.”
Implineste pe douazeci si sase mai, saizeci si trei de ani. Lucreaza in petrol de mai bine de patruzeci. Acum e maistru la ROMGAZ. Impreuna cu Doina, sotia, au trei copii stabiliti fiecare la casele lor: Zoica, Catalina si Ionut. Pescuitul nu este o pasiune. Sa te inhami la o treaba la care altii dinaintea ta au renuntat nu e simplu. L-a determinat faptul ca totul ramasese in paragina. Unul din gineri a venit cu ideea când treceau pe mal cu masina. “Mai tata! Hai sa ne ocupam noi de balta asta. Nu vezi zona ce frumos arata!”
Podurile din tarla
Isi aduce bine aminte cum a inceput totul si a avut ambitia de a face locul sa arate mai frumos ca atunci. “Cred ca nu cunoaste nimeni mai bine ca mine istoria lui. Barajul a crescut sub ochii mei. Când au inceput excavatiile multi erau sceptici. Altii se temeau. Ce-o sa faca cu atâta apa?! De unde? Construiau aia poduri in plina tarla. Râdeau taranii de ei. Faceti poduri fara apa?! Dar se construiau usor. Fara cofrag. Sapau groapa, puneau armatura si turnau chesonul. Cofragul era pamântul. Pe Zeletin s-a regularizat toata albia asa.
I-am cunoscut pe inginerasii care faceau stagiul pe santier. Mai beam un sprit, mai jucam o carte. Munca… munca. Pe urma au venit baietii de la piscicultura. La inaugurare s-a facut o masa câmpeneasca. N-a fost cum e acuma sa vina aia mari, sa taie panglica. (In optzeci si doi era Alexandrina Gainusa prim secretar). Erau directori, dirigintele de santier si cei care au lucrat. Plus tot satul. O masa tovaraseasca câmpeneasca, asa cum se obisnuia când se finaliza o lucrare.”
Recunoaste ca nu este pescar… acum. “M-ar bate Dumnezeu sa spun asa ceva. Nu m-a mai vazut nimeni cu o undita in mâna de mult timp. Bine… a inceput sa ma pasioneze, sa-mi fie drag, sa ma ocup de ordine, administrare. Dar ma duceam la peste cu fiica mijlocie, Catalina. Asta la vre-un an dupa ce s-a dat in folosinta barajul. Prindeam câte jumatate de sac de crap. Puneam câte doua-trei cârlige. Si cu cine ne intâlneam pe drum ea zicea ‘Ticu … da da-i si lui niste peste’ Si le dadeam… de-mi mai ramânea pâna acasa de-o saramura. Dadeam la undita… dar era de unde.”
Ligheanul cu peste
Lacul se alimenteaza din pârâul care vine din Ghilavesti. Si a intrat atunci, in optzeci si doi, in circuitul care apartinea de Piscicola Iasi. S-a desfiintat dupa nouazeci. Pâna in doua mii patru si-a tot schimbat chiriasii ajungând aproape secat. Atunci l-a preluat. La reamenajat, la populat in primul an cu crap si caras, apoi cu cten, salau, somn.
In urma cu trei ani a fost preluat de la ANIF (Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare) de catre Apele Române Iasi Moldova, Sucursala Galati. Odata cu mutarea s-a preluat si contractul, cu alte clauze de inchiriere privind intreaga locatie. “Acum se cheama Acumularea Hidrologica Gaiceana. Barajul are acelasi statut ca cel de la Vidraru sau Bicaz. Un lighean de douazeci de hectare” râde Nea Nicu.
Toamna se recolteaza la navod peste in vedera valorificarii dar in acelasi timp se si repopuleaza. Se pescuieste la “liber”, taxa pe zi fiind de cincizeci de lei. Jumatate de zi, jumatate. Liber inseamna ca pescarul poate sa ia cu el, asta daca nu vrea sa elibereze ca pescar sportiv ce este, tot ce prinde. Nu este conditionata cantitatea sau greutatea.
Ultimele capturi au fost un somn de saptesprezece kilograme si un cten de zece. “Suntem la aproape saizeci de kilometri de Bacau dar vin pescari de pe toata Valea Muntelui. Din Comanesti, Onesti, Vrancea, Bârlad. Pentru cei care vor sa stea peste noapte avem zece locuri de cazare dar fara pretentii, in regim de campare.”
Nea Nicu, la nevoie, pentru grupuri venite nepregatite, poate veni si cu o pâine calda, un cas sau o udatura. Ce se gaseste pe la gospodarii din comuna.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
