Situația din Dobrogea, unde autoritățile ISU au lansat o avertizare privind posibilitatea căderii unui obiect neidentificat din cer, aduce în discuție problema panicii și a reacțiilor disproporționate din partea autorităților. O astfel de alertă, care sfătuiește populația să „stea calmă și să se adăpostească în subsoluri”, poate avea efecte contrare.
În loc să liniștească oamenii, acest tip de mesaj induce o stare de anxietate suplimentară, mai ales când provine de la o instituție de stat cu un rol important în gestionarea situațiilor de urgență. În contextul geopolitic actual, această alertă nu face decât să amplifice tensiunea generală și să creeze un sentiment de insecuritate, într-o regiune deja sensibilă din punct de vedere militar.
Comparativ cu alte țări, precum Polonia, care de două săptămâni caută o dronă intrată pe teritoriul său, reacția României pare excesivă. În cazul Poloniei, deși drona ar fi penetrat teritoriul zeci de kilometri, nu s-a dat o asemenea alarmă națională. În România, unde se suspectează că o dronă ar fi intrat doar câțiva metri în zona Periprava, reacția a fost mult mai intensă. Această disproporție între evenimente și reacții ridică întrebări cu privire la intențiile reale ale autorităților și la gradul de pregătire și coordonare în fața unor posibile amenințări.
Probabil că nu iese fum fără foc și nu există coincidențe. Există multe zvonuri și presupuneri și nici nu vreau să mă gândesc la faptul că Guvernul ar putea doar să ia în calcul posibilitatea intrării țării în război. Dacă nu pentru alte motive, măcar pentru penibila mobilizare a rezerviștilor de 50-60 de ani ar fi trebuit ca Executivul să abandoneze din start această idee.
În același timp, acuzațiile Rusiei privind presupusa intenție a României de a ocupa Transnistria nu sunt noi, dar contextul actual face ca aceste acuzații să fie mai alarmante. Evenimentele internaționale și implicațiile lor pentru România devin din ce în ce mai evidente, iar ceasul ticăie. Aliații strategici ai României, în frunte cu NATO și SUA, se află într-o poziție de susținere a Ucrainei, dar aceasta implicare are costuri, iar România nu este imună la efectele secundare ale acestui conflict.
Declarațiile oficialilor moldoveni, cum că forțele armate ale Ucrainei „asigură securitatea Moldovei”, au provocat reacții dure din partea Rusiei. Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, a avertizat că orice provocare împotriva celor peste 220 de mii de cetățeni ruși din Transnistria va fi considerată un atac asupra Federației Ruse. Aceasta declarație escaladează tensiunile și adaugă o nouă dimensiune la conflictul deja existent între Ucraina și Rusia. În acest context, scenariile despre un posibil atac al Ucrainei asupra Transnistriei, cu implicarea trupelor românești, capătă o nouă relevanță.
Este greu de spus dacă aceste declarații și scenarii sunt pur speculative sau au o bază reală. Totuși, este clar că România se află într-o poziție delicată. În ciuda sprijinului oferit Ucrainei și al angajamentelor față de NATO, România nu ar trebui să se lase antrenată într-un conflict care nu o privește direct. Istoria ne învață că implicarea în conflicte externe poate aduce mai multe dezavantaje decât avantaje, iar în cazul unui război pe scară largă, România nu este pregătită din punct de vedere militar și logistic pentru a face față unor provocări majore.
