Ne intalnim la… Foto Marandici!

În Bacau, pe strada Oituz, la numarul 21, langa Tribunal, exista o vila, cotata chiar un monument arhi­tectonic al anilor 1950-1960, unde traieste o familie care de trei generatii face numai poze…

– Poze… si fotografii, pentru ca exista o mare diferenta! ne completeaza domnul Marandici Romeo – maestru fotograf.
– Foto Marandici este de mult un brand recunoscut chiar si în strainatate în lumea fotografiei. Spuneti-ne cate ceva despre istoria atelierului.
– Totul a început în vechiul Regat (Romania Mare) în perioada inter­belica. Elisabeta Marandici (bunica) a fost cu initiativa, contabilitatea si relatiile cu clientii, Nicanor (bunicul) a fost investitorul, Serghie (tatal) a devenit un mare fotograf portretician si primul care a introdus fotografia sepia în fotografiile amatorilor. „Microbul” a fost repede luat si de Larisa (mama) care a devenit laboranta de nadejde chiar de la 19 ani.
Si pentru ca „ce se naste din pisica, soareci mananca”, pot spune ca m-am nascut cu aparatul în fotografii. Lili, sotia mea, s-a implicat puternic în arta fotografica, ca si copilul nostru care în vacanta are un mic profit din activitate.
– Cum? Ioana-Stefania, un copil la 12 ani, lucreaza alaturi de dumneavoastra?
– Da si înca de cativa ani, învatand tehnica, arta, dar si marketingul din relatiile cu clientii.
– Si… o platiti?
– Bine-nteles. Primeste premii pentru ce si cum îsi realizeaza sarcinile. A înteles înca din primii ani sa faca dife­renta între felul de a munci, cheltui si economisi.
– Se vorbeste despre o decadere puternica în lumea fotografiilor. Este adevarat?
– Si da, si nu. Daca ne referim la partea financiara aprob, ca si industrie as putea spune ca sufera o transformare. Moral arta fotografica sufera o decadere puternica. L-as întreba pe cititorul nostru, cand a fost ultima oara într-un atelier foto profesional, singur sau cu familia, sa-si comande un portret. Pentru 99% dintre ei, ras­punsul este acelasi – de foarte multi ani, sau chiar niciodata. Au fost doar pentru fotografii obligatorii (pentru diploma, pasaport, sau scoala de sofer).
Exista pana nu demult traditia ca într-o zi de sarbatoare, familia sa mearga într-un studio foto sa aibe o amintire. Atunci experienta foto­grafului, alaturi de lumini si aparate profesionale, faceau acel portret epocal, singur, cu iubita, sau familia. O fotografie a anului aniversal. Acele fotografii le regasim în albumele vechi ale buniclor si parintilor nostri. Rochia, cravata, costumul, pozitia corpului si expresivitatea erau într-o lumina si un cadru de exceptie. Era fotografia Anului. Era… exista si azi! O vom regasi si peste generatii, reprezentand mereu istoria acelor timpuri. Da! Istoria ta si a familiei tale.
Azi…? Avem cateva mii de poze, putem spune, corect, de imagini, pe CD sau calculator. Dar niciuna nu va putea concura cu o fotografie artistica, portret cu studiu al luminii si persona­litatii. Ele raman totusi amintiri, la mare, la munte, la petreceri… Daca raman…
– Ce vreti sa spuneti?
– Studiile de specialitate, expuneri în simpozioane, carti, reviste, arata riscurile enorme (ireparabile) pe care îl au imaginile stocate pe CD-uri sau calculator. De multe ori nu vor mai putea fi vazute niciodata.
– Si cum ati spus mai înainte ca fotografia reprezinta istorie, asta înseamna ca atunci cand vom fi parinti, bunici, nu vom putea dovedi existenta noastra?
– Exact. Vom pierde o parte din identitatea noastra. Vom ramane cu datele din acte si memoria noastra. Palpabil însa nimic!
– Extraordinar, cred ca acum ne dam seama mai bine ce înseamna albumul cu fotografii.
– Cu parere de rau trebuie sa recunoastem ca niciun minister, primarie sau un program de stat, nu a facut nimic pentru informarea corecta a populatiei privind riscurile stocarii digitale.
– Dar dumneavoastra domnule Marandici Romeo, care cititi si participati mereu la expozitii si simpozioane internationale, cum reactionati?
– Tari ca SUA, Germania, Elvetia sau Franta au avut si au programe de informare a populatiei la nivel de comunitate chiar la initiativa primariilor, creand si bancuri pe seama pierderilor amintirilor. Foto Marandici duce o campanie de informare a populatiei prin fiecare client – si nu numai.
– Cum?
– În primul rand îi demonstram ca suntem cu adevarat profesionisti. Clientul, chiar daca a venit pentru o banala fotografie, este preluat de mine sau cineva din echipa care-i destainuie secrete din ceea ce se numeste arta fotografica. „Nimeni nu s-a nascut învatat” si datoria noastra ca profesionisti este sa împartasim cele ce stim si altora. Începand cu reglarea apa­ratului, curatirea lui, sisteme corecte de fotografiere, folosirea luminii, a accesoriilor, tinuta, momentul declansarii, pana la pastrarea si chiar felul de a darui o foto­grafie sunt sfaturile pe care le primeste omul care ne-a trecut pragul.
– Care este reactia clientilor?
– Multi descopera în noi ceva care se poate numii dragoste sau chiar iubire de oameni si de profesie. Si atunci… e simplu. Ne iubesc si ei si spun: „Ne întalnim la Foto Marandici”.
– Ati fost numit demult, mai în gluma, mai în serios, ca fiind „Fotograful Regal” al Bacaului. E adevarat?
– Da, o data, într-un cerc de fotografi, un prieten m-a botezat asa. Poate pentru ca multe personalitati ale Bacaului au fost si sunt clientii nostri. Sa nu se uite o clipa ca nu am facut diferenta între ei în lucrarile fotografice; fiecare cu starea de spirit si personalitatea lui. Asta deoarece „secretul clientului” face parte din deontologia profesionala. Si o respectam indiferent de starea sociala sau politica. Este inadmisibil sa gan­desc altfel. Pot spune ca acesta este unul din motivele principale prin care clientela noastra provine din toate categoriile sociale si politice.
– Ce promotii aveti pentru aceasta vara?
– Pentru prima data în Bacau am introdus pretul de 0,49 RON/fotografia digitala, iar pentru un film procesat primesti nu unul ci… chiar doua filme noi! Pretul de „2 la leu” îl consider unul social. Îl oferim celor care au mii de imagini în calculator si le selecteaza pe cele pe care nu vor sa le piarda. Venind la noi, fiecare imagine este prelucrata manual (nu folosim sistemul Auto Print) obtinand fotografii mai bune decat cele vazute pe monitor. Se folosesc corectiile de densitate, culoare si „ochi rosii” în mod profesional dar gratuit. Clientul îsi poate alege hartia – mata sau lucioasa – comandand fotografii cu border, simple sau retusate. Fotografiile vechi, deteriorate, pot redevenii ca noi chiar si la dimensiuni mari.
– Deci dupa cate am înteles nu exista ceva din domeniul fotografiei pe care sa nu-l puteti face.
– Bine-nteles, dar chiar si mai mult decat atat, pentru informare si relaxare, va invit la Muzeul Judetean de Istorie „Iulian Antonescu” pentru a vedea o expozitie de tehnica fotografica de-a lungul timpului.
– În încheiere, ce le urati cititorilor?
– Sa iubeasca, sa se bucure de toate momentele vietii si sa le revada dupa ani în albumele cu fotografii de la Foto Marandici!
– Deci: „Ne întalnim la Foto Marandici” în strada Oituz, langa Tribunal, sau parterul Muzeului de Istorie, strada 9 Mai, langa BCR – BRD!

Fotografia nu este doar depozitar al clipei apuse. Cu alte cuvinte, prin imagine nemurim istoria, dar o putem si construi. De cate ori nu s-a întamplat ca un edificiu bisericesc, cultural, obstesc sa nu fie ridicat cu ajutorul prospectiv al fotografiei? Mai mult decat atat: imortalizarea unei realitati si punerea ei în circuitul public pot fi adevarate instrumente de lupta pentru restabilirea dreptului unui imobil, de exemplu, de a exista ca bun cultural. Este cazul acum, dupa 20 de ani de la „inaugurarea” Casei-Muzeu „Vasile Alecsandri” din Bacau, sa schimbam radical strategia de a o recupera. Dupa înfatisari în instanta, dupa campanii de presa, dupa lacrimi si compatimiri inutile, iata-ne oarecum altii.
Cu concursul Studioului „FOTO MARANDICI” am realizat o imagine-duet, a ceea ce este astazi casa din strada George Apostu, nr. 9, si, respectiv, cu ceea ce frumos si îndreptatit visam a fi aceasta constructie într-un viitor apropiat.
SOCIETATEA CULTURAL-STIINTIFICA „Vasile Alecsandri” si Tipografia DOCUPRINT Bacau vor edita în urmatoarele zile o ilustrata speciala, pe baza montajului fotografic realizat de „FOTO MARANDICI”. Dupa cum se vede, cele trei fete ale casei poetului (care a recunoscut în 1865: „Sunt nascut în Bacau”) alterneaza cu proiectul arhitectural imaginat din perspectiva specialistului, dar – consideram noi – si din punctul de vedere al oricarui bacauan. Avem nu doar dreptul, ci si obligatia de a ne recupera trecutul si de a restitui orasului nostru demnitatea si personalitatea pe care le-a detinut candva.