Războiul este un fenomen complex și adesea controversat, iar evoluția sa poate fi influențată de numeroși factori politici, militari și juridici. Este interesant cum Ucraina primește ajutor militar din partea NATO, în ciuda convențiilor internaționale care ar putea implica țările Alianței ca parte la conflict. Situația se complică atunci când Ucraina solicită avioane de luptă F16, care nu pot decola de pe aeroporturile sale și se pune problema posibilității ca acestea să decoleze și să atace inamicii Ucrainei de pe teritoriul altei țări. Evident, acea țară este România.
Conform dreptului internațional, furnizarea de ajutor militar unei țări implicate într-un conflict poate avea consecințe juridice complexe. În general, principiile dreptului internațional încearcă să prevină implicarea statelor terțe într-un conflict, pentru a evita escaladarea și extinderea acestuia. Prin urmare, convențiile internaționale recomandă statelor să se abțină de la furnizarea de arme, muniție și informații militare către părțile beligerante, deoarece acest lucru le-ar putea face parte la conflict.
Din perspectiva dreptului internațional, atunci când o țară furnizează ajutor militar unei părți beligerante, ar putea fi considerată parte la conflict. Cu toate acestea, este important de subliniat că aceasta nu este o regulă absolută și că există excepții și circumstanțe care ar putea justifica o astfel de furnizare de ajutor. De exemplu, SUA au avut grijă să furnizeze ajutorul militar sub forma de Lend-Lease” (împrumut și închiriere), ceea ce pune, oarecum la adăpost Washingtonul. Celelalte state, însă, au vândut sau au dat gratis arme și muniții Ucrainei, ceea ce le-a transformat în ținte. E interesant că rușii încă nu au început represalii militare la adresa acestor țări, din motive ce țin, probabil, de obiectivele secrete ale operațiunii lor militare din Ucraina, și care se referă la dezarmarea NATO și falimentarea economică a UE.
Lucrurile se schimbă, însă. în primul rând, în Congresul SUA se discută posibilitatea adoptării unei legi care să puna lacătul pe celebrul Articol 5 din Charta NATO, de care se agață toate țările care sprijină, acum, pe față sau pe ascuns, Ucraina. Practic, legea spune că SUA va intra în război pentru a apăra o țară NATO doar dacă se votează acest lucru în Congres. Asta, una la mână. A doua problemă e reprezentată de avioanele cerute de Ucraina. Avioanele americane solicitate nu vor putea fi operate de pe pistele din țara vecină. Pur și simplu, prizele de admisie a aerului sunt situate prea jos și ar putea aspira pietricele sau fragmente de ciment direct în motor. Asta înseamnă ca avioanele F16 ar trebui să decoleze și să atace pozițiile rusești de pe teritoriul altei țări, ceea ce ridică o serie de întrebări legate de dreptul internațional și statutul legal al țării respective. Singura țară care se află la o distanță suficientă pentru a permite operarea avioanelor este România.
Conform dreptului internațional, o țară este suverană asupra teritoriului său și are dreptul de a controla utilizarea armelor și forța militară pe propriul teritoriu. Cu toate acestea, utilizarea armelor de pe teritoriul unei țări terțe ridică probleme complexe în ceea ce privește responsabilitatea legală și implicațiile juridice pentru țara respectivă. Atunci când o țară permite decolarea avioanelor de luptă F16 pentru a ataca inamicii Ucrainei, acest lucru poate avea consecințe juridice și politice importante. În primul rând, trebuie luată în considerare legitimitatea atacului și dacă acesta poate fi considerat un act de autoapărare sau o intervenție ilegală în conflictul din Ucraina.
Dreptul internațional definește agresiunea ca fiind utilizarea forței armate de către o țară împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a altei țări. Dacă o țară permite utilizarea avioanelor de luptă F16 într-un conflict, aceasta ridică posibilitatea de a fi considerată ca parte la conflict și, în funcție de circumstanțe, ca un agresor în raport cu inamicii Ucrainei.
Caz în care un eventual răspuns militar al Rusiei împotriva României NU va mai fi considerat agresiune, iar România NU va putea face apel la Articolul 5 din Charta NATO.
De data aceasta este mai mult decât infama permisiune acordată NATO în 1999 de a survola România pentru a bombarda Iugoslavia. Vor avea autoritățile românești curajul să refuze o asemenea solicitare când va fi cazul?
