Ne-am lins pe buze si cu adoptarea monedei euro

Ma numar printre românii carora le-ar fi placut ca din 2019 macar sa fi avut in portofel numai euro. Stiu cum m-ar putea admonesta cei din tabara adversa, cu argumente care tin mai ales de posibilitatea ca nivelul de trai sa scada astfel in România, ca preturile sa o ia razna, adica sa se alinieze la cele din tarile dezvoltate ale UE, pe când veniturile românilor sa ramâna tot pe loc.

Dar, de doua zile motiv de gâlceava pe acest subiect nu mai este, pentru ca insusi guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a spus clar: „Tinta 2019 nu mai este fezabila pen­tru ca nu numai ca a trecut vremea, dar ar fi trebuit ca de la 1 ianuarie 2016, cel mai târziu în iunie 2016, România sa int­re în ERM II, in antecamera zonei euro“.

Clasa politica si-a asumat acest angajament în pri­mavara anului 2014, iar oficialii ban­cii centrale nu au contestat atunci acest obiectiv. Isarescu spune, acum, ca România nu a reusit sa realizeze o foaie de parcurs clara spre euro.

Imi amintesc de grija pe care o aveam, ori de câte ori plecam in vreo tara straina sa fac rost de euroi, iar de cum ajungeam acolo sa caut o casa de schimb valutar mai convenabila, pentru ca in aeroporturi si in hoteluri comisioanele sunt mari ori cursul valutar tine cu ei, nu cu noi. Si n-ar fi fost nimic un asemenea efort, daca la plecare spre tara n-ar fi trebuit sa fac ochii cât cepele la câti bani necheltuiti mai aveam, sa-i schimb rapid tot in euro, sa nu ramân cu piese de muzeu in buzunar, pentru ca la noi cu lirele turcesti, cu grivnele ucrainene sau cu ciudatele kune croate nu prea mai ai ce face.

Analistii spun ca printre mo­ti­ve se numara criza, convergenta reala ori termenul prea optimist asumat initial de guvern. Dar, una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumatate din media Uniunii Europene si sub nivelul la care au ajuns alte tari, respectiv peste 60% din media UE.

Noroc ca din Muntenegru am cumparat, intr-o toamna, o pereche de ochelari de soare pe lentilele carora cine ma priveste din fata vede semnele monedei euro.