Nașterea Maicii Domnului

Sfânta Biserică Ortodoxă a rânduit ca în prima lună a anului bisericesc, ce începe pe data de 1 septembrie, să fie sărbătorite două dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti ce împodobesc cununa anului. Astfel, astăzi 8 septembrie prăznuim Naşterea Sfintei Fecioare Maria, iar pe 14 septembrie vom prăznui marele praznic al Înălţării Sfintei Cruci. Nașterea Maicii Domnului este primul din cele patru mari praznice de peste an dedicate Sfintei Fecioara Maria și prima sărbătoare cu cruce roșie a anului bisericesc. Însemnătatea acestei sărbători este una deosebită, aşa cum dă mărturie chiar troparul praznicului: “Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”
Nașterea Fecioarei Maria este așadar primul semn din rânduiala bunăvoinţei lui Dumnezeu, care a dat lumii pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care s-a învrednicit să răsară din neamul omenesc şi să se pregătească pentru a primi în pântecele ei pe Cel Neîncăput, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre. Sfânta Fecioară Maria s-a născut în casa bătrânilor Ioachim şi Ana, oameni credincioşi, care îşi petreceau viaţa în rugăciune, în curăţie şi-n ascultare faţă de Dumnezeu, dar care până la o vârstă înaintată nu dobândiseră copii. Pentru a spăla această ruşine, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu, oferind-o în braţele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, cel ce avea să devină tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, tot la adânci bătrâneţi.
După cum remarca un teolog român contemporan, cu excepţia lui Hristos, doar două persoane din istoria Noului Testament au biografia trasată înainte de naşterea lor. Acestea sunt: Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul. Proorociile cu privire la viaţa, la misiunea lor, preced cu mult timp apariţia acestora în istoria mântuirii omenirii. În Vechiul Testament, majoritatea profeţiilor mesianice sunt în mod direct sau indirect proorocii care vorbesc şi despre Fecioara Maria. Dar despre nașterea propriu-zisă a Sfintei Fecioare Sfânta Scriptură tace. Informațiile despre Nașterea Maicii Domnului sunt luate din scrieri necanonice sau apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din secolul al II-lea. Lipsa referințelor scripturistice legate de nașterea și viața Maicii Domnului ne descoperă de fapt discreția și smerenia Fecioarei Maria.
Tot din Sfânta Tradiție știm că la Templul din Ierusalim Sfânta Fecioară a rămas vreme de doisprezece ani, trăind în rugăciune, în ascultare, în smerenie, în viaţă curată şi în asceză, pregătindu-se să devină „vas ales” care să-L primească în pântecele ei pe Cel Neîncăput. După cum spun Sfinţii Părinţi, Fecioara Maria priveghea de seara până dimineaţa în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu, în răpire şi în extazul minţii. Pregătită astfel duhovniceşte, îndumnezeită prin pogorârea Harului Duhului Sfânt asupra ei, mintea ei s-a luminat şi ea s-a dovedit a fi capabilă să primească acea chemare de sus transmisă de Dumnezeu prin arhanghelul Gavriil, să răspundă prezent, prin acel „să fie”, să primească în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu.
Urmând exemplul Sfinţilor Părinţi şi al Maicii Domnului, trebuie să ne străduim să nu abdicăm de la misiunea noastră, să nu ne pierdem identitatea noastră de creştini, de fii ai lui Dumnezeu, care se dobândeşte în şi prin Biserică, să transmitem cu responsabilitate copiilor noştri acest spirit al dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică, pentru că doar astfel ei vor avea parte de pace sufletească, de linişte, de frăţietate, de înţelegere cu cei din jur şi mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfinţii Săi.

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău